Bucurestii seamana cu un oras sub ocupatie, in stare de razboi. Bucurestenii nu se afla insa sub asediul unor trupe militare, ci sunt victimele terorii unei vieti cotidiene foarte greu de suportat. La prima zapada, Generalul Iarna preia comanda in cateva ceasuri, transportul in comun paralizeaza si sectiile de ortopedie devin neincapatoare.
Orice ploaie mai zdravana scoate tone de zoaie din adancurile putrede ale Bucurestilor si in pasajele subterane apa urca pana la geamurile autoturismelor. O noapte de ploaie cazuta la inceputul acestei luni a inundat Mitropolia, Casa Presei si Academia de Politie. Respiratia este, mai ales vara, o povara.
Statisticile sunt deprimante: in fiecare luna, in Bucuresti se produc peste 273 de tone de praf si 125 de tone de plumb.
Poluarea cu plumb si praf a facut ca in Bucurestii ultimului deceniu numarul de decese provocate de afectiuni ale aparatului respirator sa creasca de la 3,9 la 48,4 de cazuri la 100.000 de locuitori!
Ravagii fac si enormele concentratii de oxid de carbon din cauza caruia, de pilda, in zona Bd. N. Balcescu, o expunere de o ora poate produce cefalee, iar una de 3-4 ore poate depasi chiar limita letala. Potrivit Fundatiei Eco-Europa, in ultimii 15 ani in Bucuresti au disparut 20 de milioane de metri patrati de spatiu verde.
Disparitia perdelelor de protectie vegetala din jurul Capitalei a produs efectul "de canion", adica oprirea celor mai toxici agenti la nivelul respiratiei. Unui bucurestean ii revin 2,5 metri patrati de spatiu verde. Mai ghinionist, un locuitor din Crangasi are la dispozitie 0,6 metri patrati de spatiu verde.
Umflarea demografica a Bucurestilor din perioada ceausista, cu transferul masiv de populatie de la sat la oras, l-a transformat intr-o urbe neincapatoare.
Pe un kilometru patrat stau inghesuiti 9070 de indivizi, in conditiile in care, pe aceeasi suprafata, la Paris locuiesc 890 de persoane, la Berlin - 3905, la Viena - 3850, la Budapesta - 3674, iar la Bratislava - 1226.
Alte imagini din Micul Paris de astazi: drumuri ca dupa bombardament, caini vagabonzi, un fond sonor isterizant, slalomuri printre fecale, antene carne cu care se "prindeau" bulgarii, balcoane ruginite cu rufele la vedere, buticuri mizerabile, babe care-si vand patrunjelul asezat direct pe trotuar.
Stiu bucurestenii ca mai mult de 20% din gunoiul Capitalei ramane necolectat? Sau ca, prin uzuala solutie a arderii resturilor menajere din plastic se emite dioxina, una din cele mai toxice substante cunoscute pana acum si care, prin inhalare, afecteaza in timp ficatul, rinichii si sangele?
Cum se poate evada din acest infern cotidian? Nu se poate pentru ca, dupa ce o iei la sanatoasa, tot aici te intorci.
De exemplu, in Sectorul 1, unde aproape jumatate din scoli stau sa cada la un cutremur major, 40% din strazi nu au canalizare, alimentare cu apa si sunt de pamant sau pavate cu bolovani de rau.
Nu e vorba, desigur, de Cartierul Primaverii din acelasi sector...
Am scris din exasperare acest editorial despre orasul unde locuiesc. Alaturi de alte peste doua milioane de compatrioti care asista neputinciosi cum cineva le urateste viata. Culpa cea mai grea nu apasa asupra lui Ceausescu, chiar daca miile de blocuri funerare raman ireparabila lui inventie.
Principalele vinovate de degradarea inadmisibila a vietii bucurestenilor sunt mai ales administratiile publice iresponsabile ce s-au succedat dupa decembrie '89 si au incurajat abuzurile - de la defrisari in prostie la constructii scapate de sub control - care au dus Bucurestii in halul in care se afla.
L-am ascultat siderat pe primarul general Adriean Videanu invidiind vesel formidabila viteza de reactie a tantarilor. Il preocupa.
Nu exista nici o scuza pentru calitatea proasta a serviciilor publice. Nici pentru indiferenta fata de crimele prin poluare. Nici pentru absenta unor proiecte coerente care sa-i faca pe oameni macar sa nu moara cu zile. Bucuresteanul e totusi mai putin animalizat ca pe vremea lui Ceausescu: acum poate viziona telenovele.
