La scurt timp dupa sosirea la Bagdad, am hotarat sa vizitam familia Munaf. Aveam programata si o intalnire cu un medic pediatru. Al-Jadria este un cartier rezidential din capitala irakiana. Zona in care eram cazati este ultrasecurizata.

Stradutele interioare ce duc la Flowers Land (hotelul nostru) sunt baricadate si pazite de oameni inarmati. Complexul hotelier este burdusit cu ziaristi straini. La fiecare pana de curent, "colegii" isi fac aparitia in sala de internet de la hotel. Ici-colo, cate o masina blindata cu geamurile de doua degete. Mai vazusem ceva asemanator langa buncarul premierului Allawi.

Doua elicoptere americane ce patruleaza zilnic deasupra Bagdadului ma surprind cu aparatul de fotografiat in mana. Incercam sa imortalizez pe ascuns schimbarea garzilor. Sorin a fugit dupa camera de filmat. Munaf Mohammad intarziase o jumatate de ora. Coboram in viteza si ii salutam pe paznici. Masina ne asteapta langa bariera. La volan este Youssef, fratele lui Mohammad.

Ocoleste cat poate Zona Verde. "Iar a explodat o masina-capcana", spune Youssef, aratandu-ne in departare un fir de fum alb. In dreapta lui, o femeie imbracata in haine moderne. Sotia lui Youssef. O tanara blonda, frumoasa. E timida si are o voce deosebit de calda. E din Falluja. "Intrebati-o pe ea. De cand nu si-a mai vazut familia?", spuse Youssef. Nu i-a mai vizitat de multi ani.

Ii este frica sa nu fie rapita. Youssef are mana dreapta teapana. Se pregateste de a doua operatie. Hotii au vrut sa ii fure masina si au tras fara sa clipeasca. Cea mai cautata masina in Bagdad este BMW X5. Ai modelul asta, esti tinta sigura. Hotii le vand mai departe cu 4-5.000 de dolari. Se fura si alte marci. Sfarsesc spulberate pe post de masini-capcana. Youssef a avut noroc.

A reusit sa fuga plin de sange. Glontul i-a atins un nerv. "M-am saturat. Dupa operatie, plec din Irak. In Dubai sau in Romania. Depinde de afacerile lui Munaf". Nu prea mai iese din casa dupa atac. Daca nu veneam noi, nu iesea din casa decat pentru a cumpara mancare. Youssef a facut facultatea la noi. Vorbeste romaneste. Principala afacere a familiei este o farmacie. Merge bine.

Youssef are o cicatrice de zece centimetri

Casa familiei Munaf se afla intr-o zona luxoasa. Vile, cat vezi cu ochii. Sute de mii de dolari bucata. La doi pasi, un irakian si-a construit casa in jurul unui palmier. A vrut omul sa aiba pom in mijlocul casei. Vecinii ne privesc circumspecti. Curtea casei e spatioasa. In dreapta, un balansoar. "Salam Alekum!", salutam noi. Mai multi tineri stateau in jurul mesei. Sunt nepotii lui Munaf.

Se uita cu respect la unchii lor. Youssef Munaf pare a fi stapanul casei. Numele Al Amin (tatal lui Amin) vine de la fiul sau de care-i mandru tare. Cei mai tineri membri ai clanului servesc la masa. In mijloc, pe un platou mare, mathlaba (intoarsa). Orez cu legume si carne de pasare.

"De parte, cea mai buna mancare irakiana e Pacea", spune Youssef. Pacea e o mancare din cap de miel. Youssef se joaca cu baietelul sau.

Trebuie sa aiba cateva luni. Marie Jeane face cateva poze cu micutul in brate. Youssef se dezbraca cu greu de camasa.

Mana dreapta este sustinuta de un suport de plastic ortopedic. "Calibrul 7,62. Pe aici a intrat, pe aici a iesit", imi arata el. Cicatricea are zece centimetri lungime. Prima operatie a reusit partial.

Urmeaza sa se opereze in Marea Britanie, dupa care isi ia familia si pleaca din Irak. E prea periculos. Sufrageria este o combinatie irakiana si europeana. Intr-un colt racoros ne asteapta fotoliile. Dar tot atat de bine ne putem odihni pe o platforma amenajata de Youssef cu saltele.

Trebuie doar sa ne descaltam. Nepotii se retrag in gradina. Canta la chitara si fumeaza pe balansoar. Tinerii nu sunt imbracati in galabia (imbracaminte traditionala irakiana). "Am peste 20 de nepoti. Ii respecta pe cei mai in varsta. Nu fumeaza in fata noastra. Nici noi in fata parintilor", spune Munaf. In general, familiile irakiene sunt numeroase.

In Bagdad sunt strazi intregi locuite de aceeasi familie. Familia lui Munaf e sunnita. Barbatii isi iubesc sotiile si copiii, iar femeile isi venereaza sotii. Nepotii sunt studenti in Siria. Au scos un single pe CD.

Piciorul buclucas il trimite pe Mohammad la razboi

Suntem invitati la masa. Printre altele, iaurt de tara, afumat. Femeile casei apar destul de rar. La masa ne-au servit cei mici. Mohammad Munaf ne povesteste ce a patit in timpul studentiei cu o romancuta. Se deplasa cu masina pe bulevardul Magheru. "Curva" a coborat de pe trotuar si a bagat piciorul sub roata. "Eram disperat. Ce sa fac?", spuse Mohammad.

Un militian i-a spus ca daca nu se intelege cu fata sa-si retraga plangerea, va fi expulzat. Inapoi in Irak, il astepta armata. Inrolat in trupele lui Saddam, Mohammad putea fi trimis pe front. A dat 3.000 de dolari la doctor sa schimbe radiografia. "Pe ea am imbracat-o in blugi. Si sus si jos. Asa se purta pe vremea aceea", povesteste Mohammad Munaf.

Medicul nostru soseste dupa o ora. Apoi vine o alta sora a lui Munaf. Si ea tot medic. Le aratam pozele cu copii schiloditi de bombe. Irakianul il cunoaste pe baiat. L-a ingrijit in spital. Ramas fara tibii la ambele picioare, pustiul a facut infectie. Un bacil-problema. Irakianul nu crede ca pacientul va fi transportabil pana nu se vindeca infectia. Cu atat mai putin in Romania.

Impresionanta de caz, Marie Jeane insista. Vrea un subiect, o poveste. Inainte de plecare, Mohammad intra in sufragerie insotit de un batran. Tatal sau. "Are 86 de ani. A crescut 11 copii si i-a dat pe toti la scoala. Toti avem o facultate", spuse el cu mandrie, aratand catre batranul cu ochii mancati de cataracta. Salutam pe toata lumea si multumim pentru gazduire.

Vizita la familia Munaf s-a incheiat. Curatenie, ospitalitate - nimic de banuit. Dupa numai cateva zile am fost rapiti.