Investitorii institutionali autohtoni reprezentati de companiile de asigurari, fondurile mutuale, societatile de investitii financiare si cei de retail nu dispun de resursele necesare pentru a absorbi o proportie rezonabila din emisiunile de actiuni anuntate pentru urmatorii ani la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

Pentru ca o oferta publica de actiuni sa aiba succes nu este suficient ca societatea sa arate bine, iar pretul de oferta sa fie indeajuns de atractiv.

Cu atat mai mult daca vorbim de emisiuni de zeci de milioane de euro, precum va fi cazul Transelectrica, Transgaz sau Romgaz, ce sunt asteptate cu infrigurare la BVB pentru a astampara pofta tot mai mare de titluri interesante a jucatorilor la bursa.

Foarte putini isi pun insa problema ca nu vor putea fi subscrise sume atat de mari. Nu sunt totuna ofertele de 2,3 milioane euro la Broker, 4,8 milioane de euro la Vrancart Adjud sau 12,4 milioane euro la Flamingo, cu emisiunile in care se va urmari vanzarea de titluri in valoare de peste 20–30 milioane de euro.

Mult prea usor se uita faptul ca, pana in prezent, BVB nu a fost pusa in situatia de a trece un astfel de test. Cea mai relevanta incercare ar fi putut consta in vanzarea prin oferta publica a pachetului rezidual de la BRD de 7,32% din capitalul social, in valoare de aproape 68 milioane de euro, la pretul minim de tranzactionare din ultimul an.

Chiar daca marii investitori institutionali ar putea sa subscrie integral o astfel de oferta, putin probabil ca acestia sa faca vreun plasament daca vor socoti ca nu va exista o anumita dispersie a actionariatului in urma ofertei primare initiale. Cu alte cuvinte investitorii de portofoliu vor fi interesati de indeplinirea a doua conditii importante.

Prima ar fi ca rezidentii sa absoarba o cota rezonabila din emisiune, deoarece in acest fel titlurile societatii respective vor fi mai putin volatile, iar cererea de actiuni mai stabila. De asemenea, iesirea din investitie a strainilor va fi evident mai facila daca capitalul autohton este interesat de societatea respectiva.

A doua conditie este ca investitorii de retail sa achizitioneze o parte importanta din titluri asa incat dupa listare actiunile societatii sa fie indeajuns de lichide. Acesta este si motivul pentru care in cadrul majoritatii ofertelor primare se stabilesc transe de subscriere destinate investitorilor sofisticati si celor de retail.

Sumele pe care investitorii institutionali autohtoni, reprezentati de fondurile deschise, companiile de asigurari si cele cinci SIF–uri le vor putea investi in cadrul IPO–urilor importante, anuntate la BVB in 2005, 2006 si 2007, nu vor acoperi decat o proportie nesemnificativa din valoarea ofertelor publice initiate de companiile de utilitati ce fac obiectul programului “O piata puternica” si

de alte societati private ce ar dori sa devina publice.

Astfel, potrivit estimarilor noastre, investitorii din categoriile mentionate ar putea orienta catre actiuni cel mult 74 milioane euro, 128 milioane de euro si respectiv 169 milioane euro.

Daca din acest nivel de expunere fata de piata de capital consideram ca pentru IPO–uri ar fi disponibil maximum jumatate, s–ar ajunge la plasamente efective de 37 milioane euro, 64 milioane euro si 84 milioane euro.

Acest rationament este justificat de faptul ca pentru a mentine o diversificare adecvata a portofoliilor, fondurile mutuale, companiile de asigurari si SIF–urile nu vor putea aloca catre noi titluri decat o parte din sumele disponibile pentru investitii in actiuni.

Mentionam ca la previzionarea sumelor posibil a fi plasate in cadrul IPO–urilor am avut in vedere scenarii foarte optimiste de dezvoltare ale industriei fondurilor mutuale (crestere cu 100% anual) si ale sectorului de asigurari (crestere cu 50% anual), precum si o apreciere considerabila a apetitului fata de investitiile in actiuni, destul de scazut pana in prezent.

Pentru a scoate in evidenta cat de reduse sunt sumele maxime ce pot fi orientate catre ofertele publice, este suficienta observatia ca numai 1% din capitalizarea blue–chips–urilor BRD, Banca Transilvania, Petrom, Sicomed, Antibiotice, Rompetrol Rafinare, la jumatatea acestui an, insemna 87 milioane euro.

Mai trebuie avut in vedere ca in ultimul an au investit in actiuni cel mult 20.000 de romani, iar in cadrul ofertelor primare pentru Broker, Vrancart Adjud si Flamingo au fost sub 1.000 de subscriitori persoane fizice. Este un semnal puternic ca in cazul mediatizatelor oferte primare de la BVB din urmatorii ani nu vor exista indeajuns de multi subscriitori de retail.

Practic, va fi nevoie ca emitentul si sindicatul de intermediere sa pregateasca foarte atent ofertele primare si sa faca un marketing extrem de convingator in mass–media pentru a atrage persoane care nu au mai investit niciodata in actiuni. Ceea ce va reprezenta un demers costisitor si cu finalitate nesigura.

Faptul ca in cadrul ofertei Flamingo, 60% din titlurile emise au fost subscrise de nerezidenti ar trebui sa dea de gandit in perspectiva marilor IPO–uri asteptate la BVB.

In concluzie, in absenta fondurilor de pensii, capitalul autohton, atat institutional, cat si de retail nu poate acoperi o proportie semnificativa din emisiunile majore anuntate. Ceea ce, pune serios in discutie reusita lor, cu tot interesul preliminar pe care acestea ar reusi sa–l trezeasca in randul unor investitori straini importanti.