Dupa meciurile internationale de acum cateva zile, am constatat, inca o data, cu parere de rau, ca suntem departe de Europa fotbalistica. Steaua a fost incapabila sa depaseasca niste impiedicati din Norvegia, iar Rapidul a facut un egal amarat cu o formatie care merge in deplasari externe cu autocarul.

Dinamovistii au fost aproape sa repete eliminarile rusinoase in fata unor Dinamo Tirana sau KR Reykjavik. Dar trebuie sa recunoastem ca romanii se lupta din rasputeri sa ramana in mocirla fotbalistica. Din pacate, Oracolul din Balcesti, Dumitru Dragomir, a rostit un adevar dureros: "Ne mai calificam in grupele Ligii Campionilor prin 2022 sau 2060".

De noua ani ne chinuim sa prindem un loc mai in fata, dar, de fiecare data, ne facem de ras pe arenele din Europa. Vinovati pentru aceste insuccese sunt, in primul rand, patronii si presedintii de cluburi.

Cum, la ora actuala, campionatul este condus de catre formatiile din Bucuresti, investitorii de aici sunt principalii responsabili pentru ca ne mai putem impune, cu emotii, doar in fata unor formatii din Andorra, Macedonia sau Cipru.

Fotbalul romanesc a incaput pe mana unor personaje dubioase, asa-numiti patroni, interesati mai mult sa bage "cascaval" in propriile buzunare decat in echipe de fotbal sau baze sportive. Altii vad in club o modalitate de a-si face reclama, pentru ca apoi sa intre in politica. In Occident, patronii sunt oameni foarte bogati, care sponsorizeaza o echipa pentru imagine sau orgoliu propriu.

Silvio Berlusconi castiga mai mult din alte afaceri decat din fotbal, dar faptul ca ii sponsorizeaza pe cei de la Milan l-a facut un om popular in Italia. Este foarte posibil ca notorietatea castigata prin fotbal sa-l fi ajutat sa ajunga premier. Dar clubul pe care il patroneaza are succes tocmai pentru ca Silvio da bani echipei.

In Romania, un investitor vrea sa obtina imagine, bani si, eventual, performanta din fotbal. Gigi Becali a recunoscut, nu de mult, ca se foloseste de Steaua pentru a intra in viata politica. Dar suporterii stelisti nu prea s-au inghesuit sa-l "califice" la Cotroceni. Si George Copos a ajuns cunoscut datorita legaturilor sale cu Grantul.

Copos insa baga bani buni in buzunar, vanzarea fotbalistilor fiind activitatea care ii suplimenteaza veniturile. Situatia asa-numitilor patroni, care vor sa se imbogateasca de pe urma fotbalului, este evidenta si in zonele mai sarace ale tarii. Fotbalul a incaput pe mana unor fosti militieni sau lideri de galerie. Cel mai bun exemplu este Craiova.

Dupa ce "doctorul in economie" Dinel Staicu a supt cat a putut din echipa unei mari iubiri, acum a venit randul lui Adrian Mititelu. Aceasta dorinta de a face bani sau imagine in fotbal are un efect secundar, la care patronii nu prea s-au gandit: disparitia spectatorilor.

Statisticile indica faptul ca tot mai putini microbisti asista la meciurile din Divizia A, iar numarul acestora va scadea daca patronii nu inteleg ca trebuie sa-i ofere si omului din tribuna ceva. Ardealul si Banatul par a fi zonele din care fotbalul poate renaste. "Azi in Timisoara, maine in toata tara", sloganul Revolutiei poate fi aplicat si in sport.

Ardelenii nu au acceptat sa fie condusi de chelneri, militeni, securisti sau alti razboinici ai luminii si au adus persoane care au reprezentat cu onoare fotbalul romanesc, ca Toni Dobos si Dorinel Munteanu. Cu o investitie de aproximativ sapte milioane de dolari, Timisoara a inceput sa viseze la titlul de campioana.

In acest an, timisorenii au jucat cu Juventus Torino un meci amical, dar, peste o vreme, s-ar putea intalni cu italienii in cea mai importanta competitie europeana, Liga Campionilor. Vine tare din urma CFR Cluj. Dupa o evolutie foarte buna in Cupa UEFA Intertoto, in Cluj se vorbeste deja de un proiect asemanator cu cel al Timisoarei, care s-ar putea pune in aplicare in cateva luni.

Deocamdata, Ardealul investeste, dar nu se stie cat va dura pana va veni si performanta sportiva. Pana atunci, echipele noastre "fanion" se lupta pe viata si pe moarte nu care cumva sa fie eliminate din grupa celor mai slabe team-uri europene.

Patronii se declara afectati si promit rezultate bune la urmatorul meci, singurul lucru care ii deranjeaza, de fapt, cu adevarat, fiind ratarea generoaselor prime UEFA asteptate cu mare drag in buzunare. Cat despre spectatori si suporteri, numarul lor din ce in ce mai mic in tribune nu poate duce decat la prabusirea industriei de seminte la cornet, caci patronii nu stau in banii de bilete.