“Ce se-ntampla cu casetele astea?” - este intrebarea cheie pentru care “Mihai Eminescu” trebuie sa aduca proba audio. Aceste cuvinte, rostite de Adrian Nastase, valoreaza mai mult decat un milion de stenograme noi si de o mie de ultimatumuri trimise via email. Conducerea PSD este in impas pentru ca ambele solutii posibile ii aduc un imens prejudiciu.
Pentru a scapa de raspundere, noua generatie pesedista este dispusa, inca o data, sa arunce vina in carca lui Ion Iliescu.
Timp de noua luni, PSD a zambit larg si a avut grija sa nu clipeasca atunci cand a spus, in gura mare: “Stenogramele sunt o facatura”. Acum, zambetul s-a transformat in grimasa, iar vorbele ies printre dinti: “E posibil ca ALTCINEVA sa fi inregistrat sedintele PSD”...
“Adica cum?” ar suna intrebarea logica. In vremea in care PSD era mare si tare il lucrau altii? Si chiar asa, pe fata? Pe vremea cand Romania intreaga devenise marea gradina a PSD s-au gasit adversari atat de puternici incat sa se floseasca de aparatura partidului pentru a-i pregati moartea?
In disperare de cauza, liderii pesedisti s-au apucat sa a vanseze tot felul de variante, care mai de care mai plina de imaginatie. Ba ca se plimba cineva dupa ei cu o duba plina de aparatura de ascultare. Ba ca unii mai ieseau de pe la sedinte si dictau repede-repede prin telelefon, ascunsi prin WC-uri, cu o mana tinand receptorul si cu alta desfacandu-si bracinarii.
Ba s-a incercat chiar si pasarea pisicii in curtea lui Iliescu, din nou, ca doar pesedistii s-au obisnuiti ca imaginea ingerului lor pazitor este un izvor nesecat de reparatii morale. Si, pentru prima data in istorie, varianta asta n-a prins. Mentionat intr-o doara in cateva stiri, Iliescu a scapat neatins.
Intre timp, insa, Adrian Nastase, Dorina Mihailescu, Miron Mitrea si Mircea Geoana se afunda tot mai tare. Somnul noilor lideri ai partidului este agitat la maxim, iar norii negri nu mai reusesc sa se rasfire o data cu venirea diminetii. Revolutia portocalie din PSD a dobandit nuante maronii si parca nici mirosul nu o mai ajuta.
Recunoasterea inregistrarilor inseamna autodenunt, iar difuzarea publica a inregistrarilor audio inseamna condamnare sigura.
