Iranul vrea o extindere a formulei de negocieri cu UE, estimand ca Marea Britanie, Franta si Germania nu pot fi singurii parteneri de dialog. Oricum, Teheranul a promis sa continue discutiile si ca, in termen de o luna, va prezenta noile lui propuneri de rezolvare a divergentelor generate de programul sau nuclear.
Daca disponibilitatea Celor 25 pentru un compromis este evidenta, Statele Unite nu par la fel de pregatite sa renunte la presiuni si la ideea instituirii de sanctiuni impotriva Iranului. Intreaga poveste tinde sa devina un fel de batalie intre SUA si Europa. Miza sunt tot resursele energetice.
Detinand 11 la suta din rezervele mondiale de titei, Iranul este al doilea producator de petrol din OPEC. In domeniul gazelor naturale, Iranul ocupa acelasi loc secund, dar pe scara planetara, dupa Rusia.
Or, tocmai perspectivele exporturilor de gaze naturale iraniene, atat prin conducte, cat si sub forma lichida, constituie motivul real al "crizei". Si, normal, obiect de interes global.
De altfel, exista rapoarte ce demonstreaza ca Iranul nu dispune de tehnologia de fabricare a armelor nucleare. Dezvoltarea livrarilor de gaze iraniene poate insa sa redeseneze harta regionala de gazoducte si sa influenteze intreg sistemul de aprovizionare cu acest carburant a Eurasiei, cu India, Pakistan si India, trei state mari consumatoare de energie.
Cu alte cuvinte, Teheranul poate deveni puternic factor de influenta mondiala. Opozitia SUA face, pentru moment, imposibil acest lucru. In plus, daca situatia ramana incerta, nu se va putea trece la realizarea proiectului Nabucco si care intereseaza inclusiv Romania, ca parte participanta.
Aprobat de UE, care a alocat 3,3 milioane de dolari pentru elaborarea intregii documentatii, proiectul prevede transportul de gaze naturale iraniene si azere in tari ale Uniunii, traversand Turcia, Bulgaria, Romania si Ungaria.
