"Evenimentul zilei” este din nou in discutia Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa, la sedinta de astazi.

Motivele: un editorial critic la adresa Clubului Roman de Presa, intitulat „Marele Nimic”, si un articol despre intalnirea dintre presedintele Basescu si reprezentantii Consiliului de Onoare ai Clubului Roman de Presa, care privea cazul presupusului santaj la care ar fi fost supus presedintele tarii, Traian Basescu, de catre directorul ziarului „Ziua”, Sorin Rosca Stanescu.

Clubul Roman de Presa (CRP) a dat publicitatii pe 24 august un comunicat in care constata asa-zise „atacuri” si „articole calomnioase” publicate de EVZ referitor la CRP si solicita ca ziarul nostru sa-si precizeze pozitia fata de apartenenta la CRP.

In acelasi comunicat, se mai constata ca principiul confidentialitatii formulat la intalnirea cu presedintele Basescu nu a fost respectat de reprezentantul ziarului, Thomas Landolt, si ameninta cu posibila suspendare a calitatii de membru.

Comunicatul de raspuns al EVZ afirma faptul ca reprezentantul ziarului, Thomas Landolt, nu a divulgat detalii referitoare la intalnire si ca jurnalistii de la cotidianul nostru au obtinut informatiile din alte surse.

Vineri, la emisiunea „Realitatea Media”, pe Realitatea TV, Cristian Tudor Popescu si-a precizat, in fata lui Thomas Landolt si a lui Mircea Toma, pozitia: „Domnul Landolt trebuia sa se duca la redactie sa spuna: „Baieti, scrieti ce doriti: despre viata, munca, industrie si ce mai vreti voi, dar despre ce s-a intamplat acolo nu puteti sa scrieti””, sugestie pe care EVZ o considera un caz de

incalcare a libertatii de expresie si a principiilor interne de functionare ale Ringier.

Printre acestea se numara si cel reafirmat, implicit, de Thomas Landolt, la aceeasi emisiune: „Redactorii au obtinut aceste informatii din alte surse si au decis sa scrie un articol, ceea ce este libertatea lor. Eu am aflat doar a doua zi, cand am vazut ziarul. Eu nu intervin in planul editorial”.

Cristian Tudor Popescu a ramas pe pozitia ca reprezentantul EVZ este vinovat de incalcarea confidentialitatii chiar daca nu el a divulgat informatiile si si-a permis sa numeasca ziarul nostru „organ” al Clubului Roman de Presa: „Nu ai dreptul sa aduci daune de imagine Clubului, nu ai dreptul sa defaimezi organizatia din care faci parte, nu ai dreptul sa scrii ca e Liga lui Mitica Dragomir

intr-un organ al acestei organizatii”.

EVZ a solicitat unui numar de colegi de la diferite publicatii cunoscute opinii pe tema situatiei create. Jurnalistii au fost alesi pe criteriul reputatiei atat profesionale, cat si morale, care in ultima instanta le confera credibilitate.

Asupra niciunuia dintre ei nu planeaza suspiciuni de felul celor care au generat criticile aparute in ziarul nostru si care se refera, in buna parte, chiar la membrii Consiliului de Onoare al Clubului: publicitate mascata, mita PSD sub forma reclamei guvernamentale, santaj. (Iulian Comanescu)

Situatia creata va fi luata in discutie astazi, in Consiliul de Onoare, de reprezentantii mai multor mass-media. Printre membrii mentionati in paginile de internet ale CRP se numara:

George Arion - director general „Flacara”

Lucian Avramescu - director general AM Press

Petre Mihai Bacanu - director fondator „Romania libera”

Radu Bogdan - director „Nine O’Clock”

Corina Dragotescu - director editorial „Adevarul”

Tudor Giurgiu - presedinte-director general TVR

Sorin Oancea - director general Antena 3

Cristian Tudor Popescu - director „Gandul”, presedinte

Sorin Rosca Stanescu - director „Ziua”

Adrian Sarbu - director Pro TV

Mihai Tatulici - director fondator „Privirea”

Mihnea Vasiliu - director general Mediapro

Noi, lifuroii

Ramane o enigma pentru noi, gazetarii de la „Evenimentul zilei”, sensul exact al termenului lifuroi, cu care Cristian Tudor Popescu ne-a gratulat intr-unul dintre editorialele sale. Misterul etimologic ne-a cuprins din nou, saptamana trecuta. Ne intrebam de ce refuza presedintele CRP sa participe la o emisiune televizata alaturi de un jurnalist EVZ.

Oare si-a spus, inspaimantat: cum sa ma vada lumea la televizor cu un lifuroi?

Chiar si fara definitia exacta, e simplu sa constati cate lucruri il despart pe Cristian Tudor Popescu de un lifuroi.

In primavara acestui an, EVZ a publicat o serie de dezvaluiri despre programul guvernamental SEI (Sistemul Educational Informatizat). Un contract in valoare de 192 de milioane de dolari fusese adjudecat, prin incredintare directa, de o firma romaneasca. Statul a alocat un buget impresionant pentru dotarea cu calculatoare a scolilor. Preturile de achizitie au fost supradimensionate.

La fiecare calculator cumparat pentru scolarii din Romania, furnizorii prieteni ai statului bagau in buzunar sute de euro. Din banii nostri.

In timp ce demontau afacerea SEI, reporterii EVZ asteptau reactia colegilor din presa. Una dintre acestea a picat ca o ghiulea.

La redactie ne-a ajuns o invitatie semnata chiar de presedintele CRP. Ziarul condus de C.T. Popescu organiza un seminar sub titlul „Sistemul Educational Informatizat - un succes”. Care e mecanismul acestui tip de seminar?

Firme care traiesc din astfel de contracte de stat au nevoie de o mediatizare pozitiva, uneori chiar de protectie mediatica. O parte din profiturile enorme se varsa in campanii publicitare. Cea mai ingenioasa metoda este cea a seminarului. Un ziarist precum C.T. Popescu isi pune in joc pretioasa lui popularitate si credibilitatea publicatiei pe care o conduce.

In urma seminarului, ziarul a tiparit un soi de cronica, in fapt un elogiu la adresa programului SEI. Pentru seminar si pentru articolele pozitive, ziarul semneaza un contract si primeste o suma frumusica.

Aceasta este, domnule Popescu, una dintre diferentele fundamentale dintre dumneavoastra si niste „lifuroi mici”. Cand isi astern cuvintele in pagina, lifuroii isi masoara efectul in numar de cititori. Nelifuroii masoara uneori performanta gazetareasca in banii cu care sunt platiti pentru articolele aranjate cu clientul.

Probabil ca termenul s-a nascut in perioada de publicistica SF a lui Cristian Tudor Popescu. Astazi e folosit in sensul cu care Ion Iliescu refuza sa comunice cu protestatarii din Piata Universitatii, numindu-i golani. Chiar daca e rodul imaginatiei sale de scriitor SF, civilizatia extraterestra a lifuroilor ramane inca nedeslusita pentru jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

(Razvan Ionescu, redactor-sef EVZ)

Lectia de transparenta

Exista o regula in Clubul Roman de Presa pe baza careia, la intalnirile cu demnitarii pe care Clubul le organizeaza, nu este permisa publicarea de catre membrii Clubului a datelor, a amanuntelor, a ceea ce se discuta la aceste intalniri.

"Asta este regula!”, sustinea zilele trecute Cristian Tudor Popescu la o emisiune TV, facand referire la asa-zisul caz „Evenimentul zilei”.

Intamplarea face ca regula invocata de domnul Popescu nu este impusa breslei pantofarilor, ci unei organizatii a oamenilor de presa, a ziaristilor, desi, nu demult, seful Clubului Roman de Presa punea egal intre pantofari si jurnalisti.

Afirmatiile sefului CRP deschid o discutie, care poate nici nu ar trebui sa aiba loc, legata de normalitatea si legitimitatea accesului la informatii de interes public, chiar si atunci cand vine vorba de o organizatie de presa. Daca noi, presa, cerem cu atata insistenta institutiilor statului sa fie transparente, de ce nu am da dovada de deschidere cand vine vorba de noi?

Insa, in acest caz, interesul public nu are nici o valoare pentru mai-marele CRP pentru ca „hienele de presa” de la „Evenimentul zilei” au comis-o! Au exploatat in interes public materia prima a breslei, informatia.

Pana la urma, ce mari dezvaluiri au facut jurnalistii de la EVZ? Faptul ca presedintele Traian Basescu nu renunta la anticipate nu mai este un secret pentru nimeni. Ca Traian Basescu si Sorin Rosca Stanescu, ziaristul amenintator, si-au declarat oficial ca nu vor mai fi prieteni, iarasi era o chestiune pe care toata lumea o prevazuse.

Ce impresie lasa Cristian Tudor Popescu? Ca organizatia sa este mai opaca decat toate institutiile statului la un loc. Legea 544/2001, privind accesul la informatiile de interes public, a reglementat ceea ce jurnalistii si societatea civila au cerut cu insistenta vreo zece ani la rand.

In baza acestei legi, „Evenimentul zilei” publica, nu demult, cateva anchete despre sutele de mii de euro obtinute de la stat, sub forma de publicitate, de ziare ai caror directori sau redactori-sefi se regasesc printre membrii Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa, membri care acum striga „Ciocu’ mic!”. (Emilia Sercan, sef departament investigatii EVZ)

Un om necajit

Motto: „Domnul Landolt trebuia sa asigure nepublicarea!” - Cristian Tudor Popescu, 26 august 2005

Stop joc! Daca pana de curand ne mai sfredeleau intrebari legate de seful Clubului Roman de Presa, acum ne-am lamurit. Vineri, 26 august, am obtinut in sfarsit raspunsul cel mare. Multa vreme am crezut ca o fi omul mai complicat si nu-l intelegem noi sau ca om fi noi mai complicati si nu ne intelege el.

Da’ de unde?! Cristian Tudor Popescu pur si simplu gandea ca un cenzor de tip nou - nu ca Dulea, ala era „pe stil vechi” -, dar nu gasea cuvintele sa o spuna. A tot amanat pana cand, enervat de un moderator insistent si de un elvetian riguros, a comis o fraza descalificanta: „Domnul Landolt trebuia sa asigure nepublicarea!”.

Si, ca sa fie clar inteles, domnul Popescu a explicat in detaliu cum ar fi trebuit sa comunice domnul Landolt redactiei „Evenimentul zilei” interdictia de a scrie despre sedinta CRP la care a participat, cu acuzatii grave, si presedintele Basescu.

Asadar, reprezentantul patronatului ar fi trebuit „sa asigure nepublicarea” unui articol. Daca asa gandeste seful Clubului Roman de Presa, atunci chiar nu mai e nimic de spus. Sa ne mai intrebam de cate ori o fi „asigurat nepublicarea” unor articole, in „Adevarul” sau „Gandul”, Cristian Tudor Popescu? Pierdem vremea si avem multe de facut.

De exemplu, un ziar in care nimeni sa nu „asigure nepublicarea” vreunui articol de interes pentru cititori.

Pe de alta parte, domnul Popescu merita felicitari: a ingropat cazuri extrem de grave, precum santajul la presedinte si publicitatea nemarcata, aducand in prim-plan un asa-zis „caz „Evenimentul zilei””.

Dar nu trebuie sa-si faca harakiri, pur si simplu trebuie sa se obisnuiasca si cu asta: iaca, sunt unii care nu vor sa respecte Omerta impusa de domnul CTP de la CRP! Si nici sa treaca nepasatori pe langa apucaturile siciliene ale unor stimabili membri ai Consiliului de Onoare!

Cu Cristian Tudor Popescu nici nu stii ce sa faci: sa-l combati sau sa-l compatimesti? Caci sunt momente in viata cand neputinta unui semen trebuie tratata cu intelegere. Poate ca omul incearca sa se adapteze presei moderne, dar se blocheaza cand ajunge la ecuatia patronat-redactie.

Nu realizeaza ca e inacceptabil sa scrii articole devastatoare cu o mana si sa semnezi contracte publicitare cu cealalta. Si atunci chiar ca e un om necajit.

In privinta responsabilitatii sale de presedinte al Clubului Roman de Presa, nu trebuie sa aiba insa remuscari: este omul potrivit la locul potrivit. Pacat, totusi, ca asta i se intampla unui mare ziarist.

(Grigore Cartianu, redactor-sef adjunct EVZ)

Proprietarii de opinii

Consiliul de Onoare cere „Evenimentului zilei” sa renunte la onoarea suprema a unui gazetar: propria opinie!

Astazi, 26 de barbati si femei, cei mai importanti lideri ai presei din Romania, se strang in turnul fostei Case a Scanteii.

Explicatia oficiala: „Punerea in discutie a suspendarii calitatii de membru al CRP pentru „Evenimentul zilei””.

Motivul oficial: „Opiniile exprimate de membrii redactiei sunt in totala contradictie cu prevederile statutare ale Clubului”.

Ce poate intelege publicul: organizatia care reprezinta presa nu accepta ca ea insasi sa fie obiectul unor articole critice. Upsss!

26 de oameni importanti

Nu va fi o hotarare usoara. Intai ca oamenii care se vor inghesui in sala cu mobila tocita au alte pretentii de la viata.

Imaginati-vi-i pe Rosca Stanescu sau pe Mihai Tatulici! In companiile pentru care lucreaza, ei iau decizii in fata terminalelor TFT din incaperi spatioase, conectati la informatiile si la forta unei industrii care incaseaza in anul 2005 peste 250 de milioane de euro numai din publicitate.

Aici e si problema. Cei 26 sunt, cu o singura exceptie, directori! Unii, directori generali. Multi sunt si actionari ai televiziunilor, radiourilor sau ziarelor celor mai profitabile din Romania. Iar acum vor sa rezolve o chestiune de etica jurnalistica. Imediat vom vedea si de ce.

Nicaieri in lume, patronii si managerii de presa nu se proclama drept instanta care sa ceara socoteala jurnalistilor pentru opiniile lor.

Sa ne intelegem! Nu e nimic infamant in a fi proprietar de media. Fara Adrian Sarbu, de pilda, unul dintre inchizitorii constanti ai „Evenimentului”, presa din Romania ar fi fost si acum doar putin mai sus de modelul uzbec.

Iar fondatorul Pro TV nu e singurul patron interesat de ceea ce se va petrece azi. Desi nu se afla pe lista celor 26, Dan Voiculescu, un alt proprietar ale carui investitii au liberalizat fundamental spatiul media, sta cu ochii pe sedinta.

Ca si Sorin Ovidiu Vantu, cultivatorul de independenta la Realitatea TV, dar omul obisnuit sa-si apere interesele in alte ziare si posturi TV.

Toti au reprezentanti, aliati si dusmani in CRP. Interesele lor diverg, dar scopul e unic: sa controleze.

Interventia in editorial

De ce s-a ajuns aici? Pentru ca, in Romania, proprietarii s-au obisnuit sa se creada jurnalisti. Uneori, ei fac politica editoriala. Aproape intotdeauna cunosc sumarul inainte de publicare sau difuzare si sunt situatii in care intervin. Daca nu direct, o fac prin manageri.

Si ce tentatie mai mare pentru tipii obisnuiti sa supravegheze presa decat sa faca o demonstratie de forta chiar in Locul-unde-se-vorbeste-in-numele-presei? Adica in CRP!

Cu tot respectul pentru acesti oameni care si-au bagat banii intr-o operatiune riscanta si stresanta precum media, ei sunt proprietari sau lideri, dar nu jurnalisti. Chiar si cei care profeseaza ca ziaristi, unii exceptionali, delibereaza in calitate de manageri la CRP!

Asa cum arata Consiliul de Onoare acum, el poate discuta despre TVA-ul pe presa, chestiune importanta pentru industrie, dar nu despre editorialul lui Ovidiu Nahoi impotriva lui Cristian Tudor Popescu.

De fapt, pericolul e ca in Romania sa se induca ideea ca e normal ca opiniile sa fie sanctionate disciplinar. Eventual, prin pedepse colective, la scara redactiei nevigilente! Si cine face asta? Chiar organizatia imaginara a jurnalistilor!

Articolul poate starni semne de intrebare. In fond, de ce se amesteca in disputa o voce care e in relatii reci cu Ringier, trust ce detine „Evenimentul”?

Opinia despre Ringier ramane aceeasi. Cota companiei reprezinta un pericol pentru jocul corect de piata. Iar stilul Ringier de a face business de presa intra in conflict cu personalitatile din propriile redactii.

Dar, dincolo de asta, nimeni nu poate pretinde directorului Ringier sa suprime sau sa dicteze opiniile oamenilor din zona editoriala, asa cum vrea CRP. In cultura moderna de presa, asa ceva nu se poate!

Timpul curge

Ce se va decide astazi? De fapt, e putin relevant. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, CRP isi va pierde puterea din cauza naturii sale artificiale. Cei 26 de lideri vor ramane importanti, vor angaja si vor concedia jurnalisti, dar nu se vor putea substitui acestora!

Ei salarizeaza oameni, nu cumpara opinii. Sunt managerii sau actionarii televiziunilor, ai radiourilor si ai ziarelor, nu proprietarii continutului acestora! Pentru ca, dupa toate regulile instituite de sute de ani, beneficiarii opiniilor si proprietarii informatiilor sunteti dumneavoastra, publicul.

Restul situatiilor sunt accidente istorice si vor trece cu timpul, chiar daca acesta curge mai greu in Casa Scanteii.

(Catalin Tolontan, redactor-sef "Gazeta Sporturilor")

Mult zgomot pentru nimic

Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa a reprosat ziarului „Evenimentul zilei” faptul ca a incalcat clauza de confidentialitate. Ma mira acest fapt, pentru ca informatii din discutiile care au avut loc la intalnirea cu presedintele Basescu au aparut in mai multe ziare, iar institutia condusa de domnul Cristian Tudor Popescu nu s-a sesizat si in celelalte cazuri.

Ar trebui sa fie trasi cu totii la raspundere.

Cred ca situatia creata provine dintr-o anumita particularitate a Clubului Roman de Presa. Eu nu cunosc un alt caz in care asociatia publisherilor si patronilor de presa sa fie la un loc cu jurnalistii, ca in cazul CRP. Asta da nastere unor conflicte de interese si probabil ca de aici vine si pozitia in care se afla „Evenimentul zilei” acum.

Pe de o parte, jurnalistii au dreptul si chiar obligatia de a se informa intr-o chestiune de interes public. Pe de alta, patronatul poate fi interesat sa pastreze confidentialitatea referitoare la unele aspecte din industrie, lucru permis de etica afacerilor, iar dl Thomas Landolt afirma ca nu a relatat redactiei „Evenimentul zilei” discutiile din Consiliul de Onoare.

Ma mira ca aceasta discutie capata o asemenea amploare in situatia in care stim ca exista probleme de deontologie chiar in randul managerilor de presa, conflicte grave de interese in ce priveste politica editoriala. Si mai stim ca unele ziare le permit redactorilor sa vanda publicitate, iar asta este o problema pe care trebuie sa o reglementeze chiar patronatul.

Dupa parerea mea, discutia referitoare la „Evenimentul zilei” inseamna mult zgomot pentru nimic, este o miza mult prea mica pentru importanta care i se da de catre CRP. In timp ce editorii stau si polemizeaza despre felul cum un ziar a dezvaluit o discutie, presa se deprofesionalizeaza profund. Dincolo de generatia aparuta dupa 1990, in redactii nu a mai venit nimeni.

Asta tine si de banii, dezvoltarea profesionala si prestigiul pe care-l confera jurnalistilor patronatul. Ce poate crede mediul de afaceri despre un jurnalist care sta de vorba cu un om de afaceri si cere publicitate? Exista un cod deontologic al CRP, dar nu-l aplica nimeni. Se aplica valorile proprii fiecarei organizatii. Noi le avem. Altii nu stiu daca le au.

(Andreea Rosca, redactor-sef "Capital")

Cine pazeste onoarea presei?

In multiple conversatii cu colegi din presa romana, nu am intalnit pe nimeni care sa se simta reprezentat de Clubul Roman de Presa. Conditiile de munca ale prea multor jurnalisti din Romania sunt execrabile. Lasand la o parte salariile proaste, este vorba de absenta conditiilor decente de munca, a asigurarii medicale, a contractelor de munca in regula pentru prea multi.

Ca sa nu mai vorbim si de inexistenta sau insuficienta aparaturii informatice in multe redactii, ori de jurnalistii carora nu li se ramburseaza cheltuielile de serviciu.

Aceste practici de angajare de satrap au avut loc sub nasul membrilor Clubului Roman de Presa si nu le-a atras indignarea.

Ele au dus la o alta monstruozitate frecvent intalnita si tolerata in presa romana tot de acesti membri ai CRP: lipsa distinctiei intre munca redactionala si cea de publicitate, remunerarea unor jurnalisti in functie de contractele de reclame pe care le aduc, un inerent conflict de interese care face o gluma proasta din orice pretentie la integritate si credibilitate editoriala.

Un loc aparte il merita jurnalistii financiari carora li se permite sa joace la bursa desi au acces la informatii pe care publicul nu le are, deci fac asta in detrimentul propriilor cititori. Un altul il merita articolele-reclama nemarcate ca atare, precum si micile intelegeri cu oficiali ai autoritatilor.

Existenta acestor fenomene, in presa peste care membrii CRP s-au autoproclamat drept o autoritate, confera institutiei in cauza autoritatea morala a familiei Borgia. In acest context, indignarea fata de publicarea unor informatii asa-zis confidentiale dintr-o intalnire a CRP este rizibila.

Ba, mai mult, aceeasi indignare denota un amatorism cras si necunostinta istoriei presei de traditie. Multe scandaluri-monstru, intre care Watergate este numai un exemplu, au fost dezvaluite pentru ca cineva s-a simtit obligat sa incalce un cod deontologic in interesul public.

Daca o organizatie de presa nu poate recunoaste acest lucru si nu-si poate impune transparenta pe care o reclama celor pe care presa ii critica, orice alta discutie este inutila.

Tot aceeasi indignare reflecta si o ipocrizie care l-ar face si pe Adrian Nastase sa roseasca, deoarece CRP este un club de editorialisti, care in loc sa lupte pentru decriminalizarea calomniei se trezesc ofensati de un editorial.

In locul unei lase convocari a patronilor, maine ar trebui sa se discute cine pazeste onoarea Consiliului de Onoare atunci cand membrii sai nu par sa o aiba?

Normele deontologice ale presei si incalcarea lor trebuie discutate liber si deschis, dar nu selectiv si sub semnul unei logici strambe menite sa demonstreze ca membrii CRP sunt cei mai morali dintre pamanteni.

(Andrei Postelnicu, jurnalist "Financial Times", New York)

C.T. Popescu a invocat un soi de Omerta

Am urmarit o emisiune, la Realitatea TV, in care presedintele Clubului Roman de Presa era indignat ca patronatul de la „Evenimentul zilei” nu a interzis redactiei sa scrie despre un anume subiect. Cristian Tudor Popescu a invocat un soi de Omerta menita sa opreasca accesul publicului la discutia presei cu presedintele tarii.

Practic, o lege a tacerii ar fi trebuit sa elimine libertatea de exprimare.

E o pozitie care descrie cu mare fidelitate Clubul Roman de Presa si mai ales gruparea aceea a capilor sai care-si zice Consiliu de Onoare. O onoare construita, am mai spus-o, pe colaborari cu fosta Securitate, pe reclama facuta Caritasului, pe parteneriate cu Hrebenciuc, pe santaj de presa sau pe impartirea bugetelor de publicitate de stat.

Daca iti faci meseria de jurnalist, daca incalci omertele si cenzura Clubului, Consiliul de Onoare te executa prin comunicate in presa si sedinte de infierare. Pe mine ma distreaza, dar faptul in sine e grav. Fiindca, pana la urma, aveti o organizatie care proclama onoarea, impune legea tacerii si practica executii. Ar trebui sa-i schimbati denumirea.

(Doru Buscu, director editorial "Cotidianu")

Nevoia de clarificari

In opinia mea, care nu reprezinta punctul de vedere oficial al companiei pe care o conduc, ne aflam in fata unui blocaj logic, avand in vedere ca toata lumea are dreptate.

Pe de o parte, ca jurnalist, consider ca redactia EVZ a luat o decizie corecta in legatura cu publicarea discutiilor de la CRP - atata vreme cat informatiile cu pricina au fost obtinute prin mijloace corecte din punct de vedere deontologic. Era un subiect interesant, de interes public, e logic, ca ziarist, sa ai satisfactia ca ai obtinut acest subiect si sa doresti sa-l publici.

Pe de alta parte, ca manager de presa, trebuie sa fiu de acord cu conducerea CRP, care e indreptatita ca, pe baza actualului statut al organizatiei, sa ceara sanctionarea EVZ, de vreme ce exista suspiciunea ca reprezentantii ziarului au incalcat o decizie importanta si statutara a Clubului, si anume aceea legata de confidentialitatea discutiilor cu presedintele Basescu.

S-a convenit, si reprezentantii patronatului EVZ au fost de acord, ca discutia este „off the record”, deci neoficiala si nedestinata publicarii.

Logic, aparitia in presa a unor discutii de acest fel aduce prejudicii importante CRP, fiind greu de crezut ca, in viitor, vreun alt demnitar va discuta deschis intr-un cadru similar.

Mai ales ca intalnirile de acest tip, consultarile neoficiale cu reprezentantii mass-media - fie ei reprezentanti ai patronatului, fie ai partii editoriale - trebuie sa aiba loc si in viitor.

Pentru a se evita polemici si blocaje similare, nu vad decat o solutie: clarificarea publica a statutului CRP fie ca organizatie patronala, fie ca organizatie profesionala, a jurnalistilor. Ulterior, daca CRP se va transforma in organismul de reprezentare a intereselor patronatului, va trebui sa apara o organizatie similara a jurnalistilor.

Mai apoi, va fi extrem de usor sa se decida pe baza carei proceduri cele doua organisme, care-i de presupus ca vor colabora permanent, vor lua pozitii comune sau vor organiza actiuni impreuna in interesul ambelor parti.

(Dragos Stanca, director general PubliMedia International, compania de publishing a MediaPro)