Un scandal de proportii domina de cateva zile Parisul: operatorii de telefonie mobila sunt pusi sub lupa, fiind amendate practicile anticoncurentiale pentru care sunt cercetati. Verdictul nu este inca pus, dar opinia publica si cercurile economice sunt inflamate. Fragmente substantiale ale raportului de control al Oficiului Concurentei au aparut in acidul „Le Canard Enchaine”.

Potrivit acestuia, cei trei mari operatori care isi impart tortul marii afaceri a telefoniei mobile au facut ani buni schimb de informatii, scopul fiind o armonizare a tarifelor si pastrarea cotelor de piata.

Timp de sase ani, in perioada 1997-2003, Orange, SFR (o filiala a gigantilor Vivendi si Vodafone) si Bouygues Telecom ar fi avut intalniri lunare in cadrul carora se stabileau masurile prin care concurenta reciproca era anesteziata. Scopul acestei intelegeri de tip „Yalta” viza pastrarea cotelor de piata, dar si un nivel ridicat al tarifelor la consumatori.

Evident, companiile vizate combat cu vehementa acuzele de practici in afara legii concurentei. Este foarte important pentru ele ca verdictul Consiliului Concurentei, care se va da in octombrie, sa fie cat mai bland. Presa franceza avanseaza cifre ametitoare ca probabile amenzi: 10 la suta din cifra de afaceri a firmelor respective.

Or, la o piata de cateva miliarde bune de euro, „tunderea” unei zecimi din cifra de afaceri inseamna anularea profitului anual. Bursa de la Paris a reactionat imediat, titlurile respective pierzand cateva procente chiar in prima zi a izbucnirii scandalului telefoniei mobile in presa.

„Pacificarea” pietei este considerata o abatere majora de la legea concurentei, atat in Franta, cat si la nivelul UE. O analiza a metodelor operatorilor respectivi - prezenti in multe tari europene, ca efect de ecou al anchetei de la Paris - ar declansa un cutremur de imagine cu efect greu de calculat. Este interesant de vazut si cum a aparut aceasta investigatie.

O asociatie a consumatorilor a depus o plangere la Consiliul Concurentei, reclamandu-i pe operatori ca taxeaza in aceeasi maniera convorbirile. In plus, taxa de infidelitate a abonatilor era considerata oneroasa, impiedicand, practic, trecerea de la o companie la alta.

Verificarea plangerilor nu se face batand din palme.

Consiliul Concurentei toaca marunt, aduna probele ca o furnica. Dar atunci cand da decizii, ele sunt greu de combatut si ard greu la buzunar. O investigatie a benzinariilor de pe autostrazile franceze a durat trei ani, iar amenda s-a ridicat la 27 de milioane de euro.

Francezii se intreaba acum de ce tarifele la mobile s-au mentinut mult timp la niveluri ridicate si, mai ales, de ce piata din Hexagon este impartita doar intre trei operatori, in timp ce in alte tari patru-cinci firme se concureaza acerb.

In Romania, asemenea intrebari nu se pun inca, desi numele celor anchetati la Paris suna bine si bipaie cu speranta si in mintea noastra. Mai ales ca romanii au fost mancati la Yalta cu ficati cu tot.