Misterele filelor secrete destinate lui Nicolae Ceausescu

de     Adevarul
Miercuri, 31 august 2005, 0:00


Intre nenumaratele file destinate de Agerpres lui Nicolae Ceausescu si difuzate in doar opt exemplare! (al noualea ramanea obligatoriu in arhiva) se afla si acest interviu ce are peste 25 de file si din care am selectat pasajele cele mai importante.

Pe de o parte, el prezinta personalitatea complexa a lui Deng Xiaoping , conducatorul comunist chinez cu cel mai mare impact in evolutia acestei tari in ultimii 25 de ani din secolul trecut, politicianul pe care revista americana "Time" nu s-a sfiit sa-l proclame "omul anului".

Pe de alta parte, interviul in sine arata de ce Nicolae Ceausescu se ferea sa fie cunoscut de publicul larg din Romania, Deng fiind cu adevarat o personalitate politica de-a dreptul coplesitoare. S-a nascut in 1904 si a decedat in 1997, la venerabila varsta de 93 de ani. A fost de trei ori inlaturat de la putere si trimis la munca de jos si tot de atatea ori si-a revenit.

De altfel, in interviu, el povesteste pe larg aceste avataruri.

A fost mereu nr. 2 in ierarhia de partid si in guvern, dar, dupa moartea lui Mao, era, de fapt, omul nr. 1 in adoptarea deciziilor si in "schimbarea la fata" a Chinei, in trecerea ei de la feudalism, cum ii placea lui sa spuna, la era tehnologiei moderne, in transformarea ei din marea putere desculta in superputerea economica a veacului XXI, cum i s-a prezis.

In ce-o priveste, Oriana Fallaci (n. 1929, la Florenta - Italia, in prezent traieste la New York) este o publicista de notorietate mondiala; a scris peste 12 volume si a intervievat zeci de oameni politici controversati de pe glob: de la ayatollahul Khomeiny la Yasser Arafat, de la Enrico Berlinguer la Moammar Khadafi, de la Lech Walesa la Mihail Gorbaciov.

Evident, nu-l putea ignora pe Deng Xiaoping...

Interviu acordat de vicepremierul chinez, Deng Xiaoping, ziaristei Oriana Fallaci, aparut in ziarul "Corriere della Sera" - 29.VIII. 1980 - Italia

Introducere semnata de Oriana Fallaci: Ce se intimpla in China cu mitul lui Mao Zedong, cu legenda care a zguduit si viata noastra, atragindu-i pe tineri fara nici un criteriu, ispitind intelectualii fara intelect, dind nastere la moda estetica si filozofica, nu rareori oportunista, din care a aparut extremismul, care la ora actuala terorizeaza si ucide?

Ce a ramas din asa- numita Revolutie Culturala, din adjectivul maoist, din Carticica rosie, pe care licentiatii in arhitectura (dupa ce i-au batut pe profesori) o agitau ca pe o teza pentru a construi case si poduri, dar pe care nu le-au construit niciodata?

Ce inseamna deschiderea fata de Occident infaptuita de aceasta China extraordinara si imprevizibila, care din feudalism a facut un salt direct in comunism, uimind lumea si chinuindu-se pe sine?

Ce alte schimbari se pregatesc la nivelul cel mai inalt al conducerii sale atit de complexe si care s-a situat ani de-a rindul pe pozitii neatinse si de neatins? Ce sentimente nutresc chinezii fata de comunistii italieni, francezi, spanioli, portughezi, care este parerea lor despre acestia?

Si care sint adevaratele motive ale conflictului chino- vietnamez, ce drame pina acum nedestainuite ascunde acest conflict? Dar, mai ales, cit este de neinduplecata ostilitatea dintre China si Uniunea Sovietica; ce anume inteleg chinezii atunci cind vorbesc despre inevitabilitatea razboiului - a celui de-al treilea razboi mondial?

La aceste intrebari raspunde, intr-un interviu care a durat patru ore si care a avut loc in doua zile diferite, vicepremierul Deng Xiaoping: veteran al Marsului cel Lung, de trei ori rasturnat si de trei ori reabilitat la conducerea tarii sale, creier si autor al incredibilei cotituri infaptuite dupa moartea lui Mao Zedong.

Acordindu-mi o audienta oficiala, pe care agentia China Noua a anuntat-o in presa si la televiziune, Deng Xiaoping m-a primit in zilele de 21 august si 23 august (1980) la Palatul Poporului din Beijing.

Nu a existat nici o intrebare - nici cea mai incomoda, nici cea mai insolenta - la care sa nu raspunda cu dezinvoltura si franchete, ba chiar cu candoare, surizind deseori si chiar rizind, privindu-ma mereu in fata cu acei ochi foarte inteligenti si ciulind urechile: "Sint putin surd, fiziceste".

Personaj istoric, experienta unica, de nerepetat, chiar si in sens uman.

Intr-adevar, in atmosfera severa a intilnirii s-au inregistrat si momente de buna dispozitie, care in textul interviului nu au fost redate. Primul moment a fost atunci cind l-am felicitat cu prilejul zilei sale de nastere, adica 22 august.

Ziua mea de nastere?! Miine este ziua mea de nastere?!". "Da, am citit in biografia dv", "Hm! daca ziceti dv. ..., eu nu stiu niciodata cind este ziua mea de nastere, dar in orice caz, daca este ziua mea, nu e deloc cazul sa ma felicitati. Inseamna ca implinesc 76 de ani. Iar 76 de ani inseamna o virsta decadenta".

"Este virsta tatalui meu, domnule Deng, iar daca ii spun tatalui meu ca are o virsta decadenta, imi trage o palma". "Si bine face! Doar nu vreti sa-i spuneti tatalui dv. asa ceva!"

Al doilea moment a fost acela cind l-am vazut pentru a doua oara.

La 21 august am avut o mica altercatie in legatura cu Stalin, aparuta in urma unei observatii a mea privind portretele uriase ale lui Marx, Engels, Lenin si Stalin care dominau in Piata Tien An Men, iar in dimineata de 23 august, traversind piata pentru a ma duce din nou la Palatul Poporului, am ramas stupefiata cind am vazut ca portretele au disparut.

O coincidenta banala, sau prin acea altercatie ii amintisem ca trebuiau date jos? "Domnule Deng! Azi dimineata Stalin nu mai era! Nici Marx, nici Engels, nici Lenin. Nu cumva i-ati scos din cauza mea; sa fie oare vina mea?"

"Nu, nu, linistiti-va. Revenim pur si simplu la vechea practica, asa cum v-am explicat alaltaieri. Cind va fi necesar, le vom pune la loc. Si portretul lui Stalin".

"Pacat, eram atit de multumita! Mi-ar fi placut tare mult sa ma laud ca am facut sa fie dat jos Stalin din Piata Tien An Men!"

"Stiu, stiu; am inteles. Dar eu aceasta satisfactie nu v-o dau".

Iata acum interviul pe care l-am luat in engleza (Deng mi-a raspuns in chineza), interviu tradus cu exactitate de Si Yanhua, care a fost si interpreta lui Mao.

AGERPRES - 9 ex. - PENTRU UZ INTERN
File/461 11 septembrie 1980
"Revolutia culturala" - o mare greseala

Oriana Fallaci: Domnule Deng, intr-un articol publicat de ziarele occidentale, dv. ati scris ca China se afla la o cotitura comparabila cu o a doua revolutie. Intr-adevar, calatorul care soseste la Beijing astazi, la sfirsitul verii 1980, are senzatia aproape fizica a unei schimbari: au disparut uniformele, lozincile, risipa de rosu.

Cit despre portretele lui Mao Zedong, ele pot fi numarate pe degetele unei miini: pina acum am vazut numai trei, inclusiv cel aflat la intrarea in "Orasul interzis", si care pastreaza imaginile lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. Aleg acest amanunt pentru a va adresa prima intrebare: Acele putine portrete ale lui Mao vor ramine sau nu?

Deng Xiaoping: Vor ramine, desigur. Vor ramine pentru totdeauna, inclusiv portretul din Piata Tien An Men. In trecut existau prea multe portrete ale presedintelui Mao, atit de numeroase incit, in loc sa fie solemne, deveneau in fond banale, de-a dreptul nerespectuoase, si de aceea le-am indepartat, dar...

Vedeti, presedintele Mao a comis greseli: da, dar a fost si unul din principalii intemeietori ai Partidului Comunist Chinez si ai Republicii Populare Chineze. Prin urmare, apreciind meritele sale, ca si greselile sale, noi consideram ca greselile sale trebuie puse pe locul doi, iar meritele pe locul intii (...)

Oriana Fallaci: Da, se stie ca acum toata vina este atribuita bandei celor patru. Adica lui Cian Cin, vaduva lui Mao, si celorlalti trei conducatori ai Revolutiei culturale. Dar aceasta corespunde oare, domnule Deng, adevarului istoric? Mi s-a spus ca multi chinezi, cind se vorbeste despre banda celor patru, ridica cele cinci degete ale miinii si raspund furiosi: "Da, da, patru!"

Deng Xiaoping (zimbind): In cazul acesta trebuie sa va explic de indata si in mod clar deosebirea dintre greselile, mai bine zis natura greselilor comise de presedintele Mao si crimele comise atit de Lin Biao, cit si de banda celor patru.

Trebuie sa va reamintesc mai bine ca presedintele Mao si-a dedicat cea mai mare parte a vietii sale Chinei, a salvat partidul si revolutia in momentele cele mai critice, in sfirsit si-a adus o asemenea contributie incit fara el - si a fost o conditie minima - poporul chinez ar fi avut nevoie de mult mai mult timp pentru a gasi drumul sau in intuneric. (...)

Da, inainte de anii '60 sau, mai exact, pina in a doua jumatate a anilor '50, unele idei ale presedintelui Mao erau in cea mai mare parte juste. Dealtfel, multe din principiile sale ne-au condus spre victorie si ne-au ajutat sa cucerim puterea. Apoi, din nefericire, in ultimii ani ai vietii el a comis greseli grave. In primul rind, greseala Revolutiei culturale.

Iar partidul, tara, poporul au avut de suferit multe neplaceri din cauza aceasta. "Eu nu contez, dar fireste ca am avut si eu un rol; altfel nu as fi un vechi revolutionar, nu as fi un veteran. (Ride).

Si apoi, va spuneam, in ultimii ani ai vietii sale, presedintele Mao s-a contrazis pe sine, a contrazis bunele principii pe care le-a formulat.

Si au inceput sa iasa la iveala, prin comportamentul si actiunile sale, idei nesanatoase, rationamente nejuste. Cea mai nesanatoasa idee a constituit-o ideea ultrastingii. Poate faptul ca a iesit invingator a inlaturat orice prudenta sau poate ca au intervenit alti factori negativi si propunerile nu au fost aplicate, el a formulat o autocritica.

Dar nici acea autocritica nu ne-a fost suficienta, nici nu am tras din ea invatamintele pe care ar fi trebuit sa le tragem. Si in felul acesta a avut loc Revolutia culturala. - Dar ce urmarea in realitate prin Revolutia culturala? - Urmarea sa evite restaurarea capitalismului in China. Da, aceea era intentia. Vreau sa spun intentia presedintelui Mao, nu a celor care au devenit banda celor patru.

Totusi, in ciuda bunelor intentii, o astfel de intentie lua nastere dintr-o apreciere gresita a realitatii chineze. In sfirsit, inca o data, presedintele Mao a gresit.

A gresit si in alegerea tintei ce trebuia lovita, a spus ca tinta urmau sa fie adeptii capitalismului, tovarasii de drum ai capitalistilor care se aflau in partid, iar cu aceasta acuzatie el a atacat un mare numar de veterani de inalta tinuta: oameni care nu numai ca au contribuit in mod deosebit la revolutie, dar aveau si o profunda experienta. (...

) - Prin urmare, a avut loc, intr-adevar, un razboi civil. - Bineinteles! Poporul era impartit in doua fractiuni care se omorau intre ele. Si, intrucit vechii revolutionari fusesera alungati, numai cei care se declarau "rebeli" au reusit sa se impuna. Asa s-a intamplat cu Lin Biao si banda celor patru. Ah! Multi au murit in acel razboi civil! - ....

Dar, exceptand cazul in care veti scrie din nou istoria dand foc bibliotecilor, cum veti proceda? Cea care a condus banda celor patru a fost sotia lui Mao, iar cel care l-a ales pe Lin Biao, asemenea unui imparat care isi numeste printul mostenitor, a fost Mao. Si aceasta este o "greseala"? - Da, o numesc greseala si o pun impreuna cu celelalte greseli pe care le-am citat, dar...

fireste ca alegerea lui Lin Biao nu a fost justa. Evident, alegerea propriului succesor ca pe un mostenitor al tronului constituie, din partea unui lider, o practica feudala. Totusi, trebuie sa tinem seama de faptul ca nu mai exista centralismul democratic, ca nu mai aveam un sistem pentru a evita astfel de situatii.
De trei ori epurat si tot de trei ori reabilitat
- Sunt de-a dreptul surprinsa, domnule Deng. Pe de o parte, il acuzati (pe Mao - n.n.), pe de alta, il aparati; dar il aparati chiar si atunci cand il acuzati, iar dv. ati fost destituit de doua ori, cu aprobarea lui Mao. - Nu de doua, ci de trei ori. Dar nu as zice ca cu aprobarea presedintelui Mao. (Ride). Da, am murit de trei ori si am reinviat de trei ori.

N-ati auzit oare niciodata de numele lui Wang Min, adica cel care in 1932 conducea Partidul Comunist Chinez si fractiunea oportunistilor care se defineau de extrema stinga? Ei bine, prima mea cadere a avut loc in '32, tocmai datorita lui Wang Min. M-a acuzat ca il incitam pe Mao Zedong impotriva lui, m-a dat afara, fiind nevoit sa astept trei ani pentru a fi reabilitat.

Lucru care s-a intamplat in 1935, in timpul Marsului Lung, la Congresul de la Zuen Yi; atunci, la Zuen Yi, oportunistii din extrema stinga au fost infrinti, Wang Min a fost dat la o parte, iar Mao Zedong a preluat conducerea partidului, numindu-ma secretar general.

Apoi, a doua cadere, cum stiti, a avut loc la inceputul Revolutiei culturale, cind eram inca secretar al partidului si unul din conducatorii Comitetului Central, precum si viceprim-ministru. Si de data aceasta presedintele Mao a incercat sa ma apere. Dar nu a reusit: Lin Biao si banda celor patru ma urau foarte mult.

Mai putin decit pe Liu Shaoqi; intr-adevar, eu nu am fost arestat si lasat sa mor in inchisoare; in schimb, am fost trimis in provincia Jiangxi pentru a munci ca salahor doua ore pe zi. Iar cind, in 1973, presedintele Mao m-a rechemat la Beijing... - Eu insa ma mir. De trei ori! Domnule Deng, dar cum e oare posibil sa cazi si sa te ridici de trei ori? Exista oare un secret? - (Razand multumit).

Nu exista. La un moment dat, le eram din nou util, si atunci ma reabilitau. Asta-i tot. - Dar in timpul acelor epurari nu va era teama ca veti fi ucis? - Ba da. In timpul Revolutiei Culturale, Lin Biao si banda celor patru voiau mereu sa ma ucida. Nu au facut-o pentru ca i-a impiedicat presedintele Mao.

Stiti, chiar si atunci cind am fost trimis sa lucrez ca salahor in provincia Jiangxi, presedintele Mao s-a ingrijit ca cineva sa vegheze la securitatea mea. Ah! "Va pot raspunde doar ca se pot impiedica aceste lucruri sau ca putem incerca sa le impiedicam, stabilizind un sistem care sa fie intr-adevar nou. Nu de mult am pronuntat cuvintul "feudal".

Iata, citeva sisteme din trecutul nostru recent aminteau intocmai de feudalism: cultul personalitatii, modul patriarhal de a conduce lucrurile, functiile pe viata pentru conducatori. China are o istorie de citeva mii de ani de feudalism, si de aceea revolutia noastra a suferit o lipsa atit de acuta de democratie socialista, de legalitate socialista.

Acum incercam sa schimbam, sa efectuam o adevarata reforma a sistemului, sa stabilim in sfirsit o adevarata democratie socialista, o adevarata legalitate socialista si... Ascultati-ma, nu exista alta modalitate pentru a evita episoade ca acela numit Liu Shaoqi".
Mao si ascensiunea sotiei sale in partid
"Cand va spun ca presedintele Mao a comis multe greseli, ma refer si la greseala care poarta numele de Cian Cin. Este vorba de o femeie foarte, foarte rea. Atit de rea incit orice lucru rau s-ar spune despre ea nu este indeajuns de rau si daca mi-ati cere sa-i dau nota, asa cum facem in China, va raspund: nu pot. Pentru ca nu exista nota pentru Cian Cin.

Aceasta femeie este de o mie de ori sub zero. Si totusi presedintele Mao i-a permis sa puna mina pe putere, sa formeze o fractiune a sa, sa-i atraga de partea sa pe tinerii ignoranti pentru a-si construi o baza politica, pentru a se servi de numele Mao Zedong ca de un stindard personal pentru interesele sale personale... Chiar si dupa aceea, cind erau de-acum separati de mai multi ani.

Da, separati. Nu stiati ca presedintele Mao si sotia sa, Cian Cin, traiau separati de ani de zile? Dar nici macar dupa separare presedintele Mao nu a intervenit niciodata pentru ca sa o opreasca sau cel putin sa o impiedice sa-i utilizeze numele". "Actuala linie politica a fost adoptata cu acordul tuturor. Natural, asupra unor probleme specifice, acordul poate lipsi uneori.

Dar acum, cind conducerea colectiva a fost restabilita, noi discutam in grup toate problemele importante, asa incit speculatiile referitoare la asa-numitele "lupte pentru putere" nu au nici un sens. Cel putin in ceea ce ma priveste. Puterea nu ma intereseaza citusi de putin.

In curind imi voi da demisia din functia de vicepremier, in 1985 ma gindesc sa devin consilier si atit; nu uitati ca am 76 de ani, in 1985 voi avea 81, si cind un om trece de 80 de ani creierul nu-i mai functioneaza ca in tinerete. Si apoi, cind esti batrin, ai tendinta de a deveni conservator; de aceea este mai bine sa ne limitam rolul la acela de consilieri".

"(razand) La fel gindesc si unii din colegii mei de aceeasi virsta cu mine. Intr-adevar, ei nu doresc sa-mi dau demisia si atunci am ajuns la un compromis. Am zis bine, sa vedem ce se intimpla atunci cind voi avea 81 de ani. Dar am spus-o crezind in continuare ca voi face un lucru bun daca voi demisiona inainte de virsta aceea: chiar si pentru a da exemplu.

Ajunge cu aceasta poveste a batrinilor care continua sa conduca pina in ziua mortii; ajunge cu liderii alesi pe viata. Nu e scris nicaieri ca virstnicii trebuie sa domneasca, ca liderii trebuie sa fie lideri pe viata; si totusi, aceasta plaga continua sa domine sistemul nostru si sa constituie una din deficientele noastre.

Deoarece impiedica pe cei tineri sa-si croiasca un drum, impiedica tara sa-si reinnoiasca conducerea. Iar China are nevoie de o conducere mai tinara. Da, a sosit momentul ca batrinii sa se dea la o parte, sa paraseasca de buna voie terenul." -
Batranii nu pot conduce pana in ziua mortii
Desigur, este greu de imaginat o China de azi fara dv., dat fiind ca ati fost si sinteti promotorul acestei schimbari, domnule Deng; chiar daca sinteti numai viceprim-ministru... Apropo, satisfaceti-mi va rog o curiozitate: c um se poate ca un om ca dv.

a ramas intotdeauna pe locul doi in ierarhie, fiind intotdeauna vicele cuiva? - (rizand si mai tare) Oh, dar cum vedeti, faptul ca sint pe locul doi nu ma impiedica sa actionez. Asadar, revenind la cele spuse anterior, va anunt ca nu numai eu imi voi da demisia, ci vor demisiona si multi colegi de virsta mea. Viceprim-ministrii Chen Yun, de exemplu, Li Xiannian, Xu Xiangqian si altii.

Cit despre Hua Guofeng, el nu va mai fi prim-ministru si conducator al partidului in acelasi timp. Pentru functia de prim-ministru Comitetul Central a luat deja hotarirea sa-l propuna pe tovarasul Zhao Ziyang. - Vreti sa spuneti: "capitalismul nu este chiar atit de urit?" - Depinde de felul in care privim capitalismul. In orice caz, este superior feudalismului.

Nu putem spune insa ca toate lucrurile dezvoltate in tarile capitaliste sint de natura capitalista. Tehnologia, de pilda, stiinta, metoda de conducere a economiei, care in fond este o alta stiinta, nu poarta stigmate de clasa. Iar noi vrem sa invatam aceste lucruri de la voi, pentru a ne servi de ele in construirea socialismului.

De fapt, este bine ca nici un partid comunist nu se simte in mod patriarhal in centrul miscarii: cu alte cuvinte, ca nu exista nici un centru, nici un stapin. La inceput era PCUS, dar el nu mai este partidul condus de Lenin. Nu intamplator consideram Uniunea Sovietica o tara imperialista si... Da, imperialista. Social-imperialista.

Si intrucit tara condusa de acel partid a devenit o tara imperialista, este discutabil daca acel partid mai poate fi considerat un partid comunist. - Razboiul este inevitabil, deoarece exista superputerile si pentru ca exista imperialismul. Si nu numai noi gindim in felul acesta: in prezent, pretutindeni in lume foarte multi sint convinsi ca razboiul va izbucni in anii '80.

Urmatorii 10 ani sint foarte, foarte periculosi. Sint ingrozitori (...) Permiteti-mi o ultima intrebare: ce nota v-ati da Dv. insiva? - Hm! Am comis si eu greseli, da; si uneori chiar grave. Dar nu le-am comis niciodata urmarind scopuri urite: le-am comis cu bune intentii. Ca atare, nu exista nimic in viata mea care sa ma determine sa ma simt cu constiinta neimpacata.

Stiti ce va spun? As putea sa-mi dau 50%. Da, 50% este corect".


















1144 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi