Tari mici cu scriitori mari

de     Cotidianul
Miercuri, 31 august 2005, 0:00


Ti-ai dorit vreodata sa mergi intr-o tara dupa lectura unei carti? Exista turisti literari care vor sa vada Albania, stirniti de romanele lui Ismail Kadare, sau care au descoperit Elvetia mai intii in cartile lui Hermann Hesse si ale lui Friedrich Durrenmatt.

Exista o specie aparte de turisti, cei care fac in imaginatie calatorii pe care vor apoi sa le reconstituie, cu pasul, la fata locului, chiar daca stiu ca pornesc pe urmele unei fictiuni literare.

In cazul nostru, in loc sa-l declaram cetatean de onoare post-mortem pe Bram Stocker, autorul celebrului „Dracula“, si sa intretinem mitul vampirului cu potential turistic, nu stim cum sa-l dezumflam mai tare.

Albania lui Kadare

Daca citesti cartile lui Ismail Kadare, simti dorinta sa-i vezi pe albanezi la ei acasa. Albanezii al caror imn national e „Pui de lei“. Cel care le-a vindut imnul, se spune, a fost Victor Eftimiu, dramaturgul nostru de origine albaneza. Turistul care vineaza orase cu edificii spectaculoase si vrea sa traga la hoteluri confortabile va fi cu siguranta dezamagit de Tirana.

Cei care vor sa se convinga insa cu ochii lor cum poate fi cineva albanez, ca sa parafrazez un clasic, ar putea avea o experienta greu de uitat. Datorita reputatiei lor de oameni curajosi si dirji, albanezii au fost sepepistii mai multor domnitori romani.

Faimosii arnauti aveau insa si o reputatie de cruzime si de lipsa de scrupule despre care scrie Filimon in „Ciocoii vechi si noi“ si pomeneste Ion Ghica in „Scrisori catre Vasile Alecsandri“. Cine citeste „Generalul armatei moarte“, romanul celebritatii lui Kadare, capata o cheie de lectura valabila si pentru albanezii democratiei bintuite de rafale de kalasnikov.

In ciuda celebritatii sale, Kadare a fost tot timpul sicanat de Enver Hodja, care nu s-a dat inapoi de la a-i interzice cartile. Romancierul s-a exilat la Paris in 1989. S-a intors la Tirana zece ani mai tirziu. Se numara printre candidatii cu mari sanse la Premiul Nobel.

Celebritatile literare ale Elvetiei

Cele mai cunoscute personaje ale literaturii elvetiene sint arbaletierul Wilhelm Tell si mica Heidi. Tell a fost pastrat pina tirziu in memorie de literatura populara. Heidi, personajul romancierei Johanna Spyri, s-a desprins de autoarea sa dupa prima ecranizare a cartii.

Cind a devenit eroina desenului animat cu acelasi nume, Heidi n-a luat-o cu ea in secolul 20 pe autoarea ei, al carei nume si-a pastrat popularitatea doar in rindul elvetienilor. Celebritatile literare ale Elvetiei secolului 20, Hermann Hesse, Friedrich Dürrenmatt si Max Frisch au si azi o buna vizibilitate internationala.

Celebritatea lui Dürrenmatt se trage de la doua piese de teatru: „Vizita“, care a fost ecranizata de mai multe ori, si „Fizicienii“, piesa scrisa in plin Razboi Rece. Romanele si mai ales povestirile sale publicate inainte sau dupa „Vizita“ au fost traduse in intreaga lume, gratie celebritatii batrinei vizitatoare.

De o excelenta posteritate se bucura si Max Frisch cu romanele sale, mai ales „Homo Faber“ si „Salbaticia oglinzilor“, in timp ce Hesse revine periodic in atentie. Nu cu „Jocul cu margelele de sticla“, capodopera lui, ci cu romanele si povestirile sale istorice de tinerete, in special cu „Narziss si Goldmund“.

Ca fapt divers, atit Hesse (care a luat Premiul Nobel in 1946), cit si Dürrenmatt n-au facut studii superioare, nemultumiti de sistemul de invatamint elvetian.

Revansa lui Robert Musil

Viena de azi e un oras in care se da stingerea devreme. Fosta capitala a valsului si a marilor dispute intelectuale s-a transformat intr-un urias muzeu care se inchide la ore fixe. Din Viena imperiala n-a ramas decit rigoarea birocratica a carei comedie a fost eternizata de Robert Musil in „Omul fara insusiri“.

Considerat in urma unui sondaj cea mai importanta scriere in limba germana aparuta in secolul 20, romanul lui Musil a avut un destin nefericit, ca si autorul sau. Primele doua volume au aparut in 1930 si 1933. Cel de-al treilea a fost publicat dupa moartea autorului, care in ultimii sai ani de viata a trait in saracie, grav bolnav psihic.

Musil si Herman Broch, care a renuntat la afaceri pentru a se dedica literaturii dupa ce trecuse de 40 de ani si a lasat unul dintre marile romane ale secolului trecut, „Moartea lui Vergiliu“, si-au luat oarecum revansa in acest secol prin nonconformista Elfriede Jelinek, romanciera austriaca laureata a Premiului Nobel, anul trecut.

Cel mai cunoscut roman al ei, „Pianista“, a aparut si in limba romana.

Consolarea bulgarilor

Vecinii nostri, bulgarii, se pot lauda ca la ei in tara s-a nascut Elias Canetti, romancierul, si faimosii teoreticieni literari Tvetan Teodorov si Julia Kristeva. Potrivit criteriului nasterii, bulgarii isi pot bifa in palmares un Nobel, cu Canetti. La fel cum facem si noi cu Elie Wiesel – Nobel pentru Pace, si Emil Palade – Nobel pentru literatura.

Consolare trista, de tari care nu sint in stare sa-si pastreze acasa copiii cei mai dotati.

Contabilitatea dubla a irlandezilor

Un caz cu totul special sint scriitorii irlandezi, ca si Irlanda insasi. De ziua Sfintului Patrick, America se inverzeste in culoarea nationala a Irlandei. Altfel, scriitorii irlandezi lucreaza in contabilitate dubla. Isi fac cariera literara la Londra, dar nu vor sa auda de englezi, la o adica.

Dar dincolo de asta, Irlanda are in cont patru premii Nobel (Yeats, poetul, Shaw si Beckett, amindoi dramaturgi si romancieri, si Seamus Heaney, poetul). Iar daca ii luam in cont si pe Swift, Oscar Wilde, James Joyce, doar trei dintre cei mai cunoscuti, descoperim ca aceasta tara mica e una dintre cele mai importante in literatura lumii.

Cum gasesti Norvegia pe harta

Scriitorul care a impus Norvegia pe harta lumii e Ibsen. A trait in cea mai mare parte a vietii in strainatate. S-a intors in tara natala la batrinete, aducind in Norvegia o uriasa glorie literara. El a deschis portile universalitatii pentru azi uitatul B.B. Bjornson.

Probabil ca Knut Hamsun, cu romanul sau „Foamea“, n-ar fi fost azi atit de cunoscut daca, dupa ce a luat Premiul Nobel, n-ar fi devenit filonazist notoriu, ceea ce l-a pus la index pentru citeva decenii. Sigrid Unsted, romanciera norvegiana care a mers de la inceput pe mina Aliatilor, a primit si ea Premiul Nobel, dupa razboi.

Literar vorbind, aceasta tara, care e destul de greu de gasit pe harta, e mai usor de identificat prin marii ei scriitori.

Nobelul vrajbei noastre

Imre Kertesz a adus Ungariei primul sau Nobel literar in 2002. Romancierul a cunoscut lagarele de exterminare naziste, iar dupa razboi a suferit numeroase vexatiuni din partea autoritatilor comuniste.

In Ungaria, ca si la noi, se purta de zeci de ani dezbaterea „De ce nu se acorda Nobelul si unui scriitor de-al nostru? „Cind Kertesz a fost invitat la Stockholm, o parte dintre colegii lui de breasla s-au indispus.

De ce el? Cum spunea un scriitor din tara vecina, literatii maghiari se simteau mai bine plingindu-se ca Ungaria e ocolita de Academia Suedeza, decit dupa ce Nobelul a ajuns la Budapesta si nu a fost dat mai multora. Daca se putea, tuturor. Cind s-a anuntat ca Imre Kertesz a cistigat Nobelul, multi scriitori romani au declarat ca n-au auzit de el.

Scriitorii, chiar si mari, din tarile mici nu se citesc intre ei. Ii prefera pe marii autori din tarile mari.















158 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri