Scapat de sub supravegherea bonei, sfiosul Tariceanu i-a dat un cap in gura Partidului Popular European, care nu e altceva decit un talmes-balmes ca la nasu’, amirosind a club de oameni instariti ce-si inchipuie ca, mergind pe strada cu tenesi chinezesti, intra in dialog cu poporul.
Uitind de bancul tineretii noastre „Dai in mine dai in Partid, dai in Partid dau o bere!“, Emil Boc a sarit ca fript din bratele lui Basescu la gitul premierului, pe motiv ca cine da in PPE da in Emil Boc si cine da in Boc nu mai papa fuziune.
Desi deocamdata Partidul Democrat a fost primit doar ca observator in cantina bogatilor saraci, prin oalele careia cotrobaie si marele specialist la impinsu’ tavii, conservatorul din Ferentari Dan Voiculescu, vitejia lui Boc de a intimpina cu pieptul gol si democrat grenada liberala zvirlita in directia popularilor e demna de
balada soldatului sovietic, care a trecut in pas de defilare prin Marea Neagra, sub privirile admirative ale guvizilor, fara sa se stropeasca.
Luata sub „beneficiu de inventar“, ideea „nefericita“ a domnului Tariceanu ca in pravalia PPE-ului se schimba doar etichetele unor produse semiexpirate, ca sa fie apoi vindut pestele afumat drept peste proaspat, se adauga listei lungi de incompatibilitati liberalo-pediste, pe care orice ageamiu le-a putut detecta in cele aproape noua luni de guvernare.
Mult trimbitata fuziune ideologica e deja un moft, si ma mir ca domnul Flutur a putut sa ia de jos un gogoloi obosit de ciunga si sa-l mestece cu seninatate in fata multimii.
Daca se poate spune ca PNT-CD-ul ar fi murit de moarte buna, in schimb eventuala disparitie, prin fuziune, a Partidului Liberal, legat printr-un fals cordon ombilical de Partidul Democrat, ar lasa in urma-i o impresie tragica de homicid asemanator acelor rare si sinistre cazuri cind un fat isi devora, in burta mamei, fratele geaman.
