Confederatiile patronale cer vreo 300 de miliarde de lei pe an pentru a reprezenta interesele oamenilor de afaceri in fata Guvernului si a sindicatelor. Conform unui proiect pentru modificarea Legii patronatelor, care se negociaza acum intre Ministerul Muncii si reprezentantii confederatiilor patronale, urmeaza sa se infiinteze doua fonduri.
Unul se numeste „Fondul patronal pentru negociere colectiva” si presupune ca toti angajatorii, fie ca sunt membri ai unei confederatii patronale, fie ca nu, sa contribuie cu 0,25 la suta din salariul minim brut pe economie pentru fiecare angajat.
La 4.500.000 de salariati inregistrati in prezent in Romania, suma totala s-ar ridica la 34 de miliarde de lei, raportata la salariul minim din 2005. Al doilea fond, care nu este botezat, presupune ca statul sa aloce 1 la suta din impozitul pe venitul lunar incasat. La nivelul incasarilor din 2004, asta inseamna circa 272 de miliarde de lei.
Banii respectivi se vor imparti in mod egal intre toate confederatiile patronale reprezentative la nivel national. Cel putin asa prevede varianta de proiect inaintata Ministerului Muncii de confederatii. Propunerea are insa o problema de logica.
Organizatiile patronale – fie ca sunt federatii sau confederatii – se constituie pe baza dorintei membrilor care le fondeaza. Acestia hotarasc prin statut cati bani ar trebui sa aloce pentru buna functionare si, avand in vedere ca este vorba de patroni, n-ar trebui sa se puna problema saraciei.
Daca o structura nu reprezinta corect si eficient interesele membrilor sai, nemultumitii sanctioneaza conducerea prin neplata cotizatiei. (Caterina Nicolae) Ori, daca aceasta este stipulata prin lege, indiferent de performante, ne intoarcem la vremurile UGSR, cand toti oamenii muncii erau obligatoriu membri de sindicat.
Daca aceste numite „confederatii patronale reprezentative la nivel national” ar fi o forta ce ar reprezenta interesele oamenilor de afaceri din Romania, problema banilor s-ar rezolva de la sine.
Exista insa, in prezent, 11 confederatii patronale cu aceasta patalama obtinuta in Justitie si este foarte greu sa-ti dai seama pe cine reprezinta ele.
Daca aduni declaratiile date pe propria raspundere de conduceri, rezulta ca membrii tuturor confederatiilor produc de trei ori produsul intern brut al Romaniei si au de doua ori numarul de salariati inregistrat de Statistica.
Exista patroni care, impartiali ca tot romanul, s-au afiliat la o sumedenie de federatii si, implicit, la cateva confederatii, pe principiul ca daca sunt in mai multe structuri au mai multe intrari la ministere si prefecturi. Legislatia care ar fi trebuit sa reglementeze situatia patronatelor este brambura.
Se constituie si se desfiinteaza in baza Legii privind asociatiile si fundatiile, adica a unor structuri care, in mare parte, colecteaza bani de la populatie pentru acte de caritate. Functioneaza in baza Legii 356/2001 si obtin reprezentativitate in baza Legii 130/1996.
Un proiect de lege care sa puna ordine in domeniu este necesar, dar, din pacate, atat variantele de lucru ale Ministerului Muncii, cat si cele ale patronatelor n-au cum sa rezolve problema.
