Cineva dastept i-a zis lui Geoana ca, mai ales in vremuri tulburi, limbajul maniheist da bine. Da bine la presa, institutie care, cel putin la noi, din asta traieste, da bine la popor, pentru ca, nu numai la noi, asta asteapta.

Gaselnita nu-i deloc originala. Ba chiar e cam de cind lumea. Politica e, prin definitie, la nivelul cel mai profund, o indeletnicire menita sa livreze celor multi Binele si sa-i apere de Rau. Iar un politician adevarat e cel care stie sa interpreteze cit mai convingator un asemenea rol. La noi, dupa 1989, doar trei oameni au reusit sa joace cu succes aceasta carte.

Iliescu si Coposu, in prima parte a tranzitiei, Basescu, in a doua. Pina in anul rotund 2000, politica romaneasca a stat sub semnul Binelui si Raului definit de cele doua personalitati. Iliescu a intruchipat Binele trecutului recent si al comunismului rezidual; Coposu, pe cel recuperabil dintr-o epoca, cea interbelica, usor idealizata.

Pe „spinarea“ lor s-a desfasurat lupta politica a primilor zece ani de dupa caderea si disparitia lui Ceausescu, ei intretinind, practic, cohorta de „functionari ai puterii“ care s-au perindat in aceasta perioada prin fata ochilor nostri. Cei doi au disparut. Unul, fizic, inainte de a-si savura destinul politic pina la capat, celalalt, in meandrele concretului.

Dupa 2000, am intrat intr-o a doua tranzitie. De la binomul Iliescu-Coposu spre un altul care inca sta sa apara. Semnul rupturii din acel an a fost dat de „surpriza“ Vadim Tudor, care reusise sa intre in turul doi al alegerilor prezidentiale.

Liderul PRM a reusit atunci, in lipsa unei alternative la deja obositul Ion Iliescu, „Binele“ intrupat de Coposu fiind deja facut terci sub mandatul lui Constantinescu, sa se strecoare pina aproape de putere, pentru ca a stiut sa exploateze tocmai aceasta criza de succesiune.

Dar ceea ce este important e ca succesul sau, efemer, dar succes in contextul dat, anunta, de fapt, aparitia unui alt mare politician in afara celor doi. Nu intimplator acesta, il numesc pe Traian Basescu, avea sa fie confirmat de electorat tocmai in paradigma justitiara desenata de C.V. Tudor.

Din acest punct de vedere, diferenta dintre liderul PRM si actualul presedinte e ca, in timp ce primul doar a maimutarit – e drept ca a facut-o cu mult talent – noua idee de Bine a deja noii Romanii, patru ani mai tirziu Basescu a confirmat-o.

In masura in care si Basescu a fost o surpriza la alegerile de la sfirsitul anului trecut, acest lucru se datoreaza incapacitatii noastre de-atunci de a sesiza tocmai aceasta noutate pe care o reprezenta. Noutatea urmatorului binom al marii politici caruia, inca, ii lipseste un termen. Nastase a dovedit ca nu intra in discutie.

Esecul sau in fata lui Basescu, in conditiile in care avea mult mai multe atuuri in acel moment, e chiar mai mult decit un esec. E un fel de excomunicare. Si acum, hop si Geoana. Caruia cineva dastept i-a zis ca trebuie sa vorbeasca si el despre Bine si Rau. Despre cruciade si alte asemenea „comicarii“, pentru ca, vorba aia, asa se face marea politica. Cum spuneam, reteta nu-i noua si nici rea.

Dar bucatarul-i prost, iar ingredientele, usor artificiale. Modificate genetic. Dar asta deja nu mai e treaba lui Geoana, pentru ca nimeni nu-i condamnat sa se nasca mare politician, ci e treaba PSD. Si iata cum ne vedem nevoiti, macar pret de o fraza, sa-i dam dreptate si lui Iliescu. Pentru ca Nastase s-a dovedit un esec, PSD s-a vazut nevoit sa se altoiasca cu ce mai avea prin curte.

Mai exact, cu Geoana. Ce vedem azi? „Altoiul“ si-a luat misia in serios si s-a aruncat in lupta de parca nu Mitrea, Nastase, Rus sau Dincu l–ar fi uns, ci insusi Zeus. Nimic de zis. La urma urmei, ce zice si cum le zice Geoana e OK. E super OK, cum i-ar spune-o chiar Geoana lui Ponta.

Chestiunea delicata, cea cu care mintile refrigerate din PSD isi zbat zilele, e ca partidul nu e capabil, la ora actuala, sa nasca celalalt termen al binomului inaugurat de Basescu. De-aia am ris multi dintre noi cind a vorbit Nastase despre cele doua Romanii. Una a lui Basescu si cealalta a lui. Nu, cealalta nu-i a lui si nici a lui Geoana. Si nu mai e nici a lui Ion Iliescu.

A cui o fi? Asta-i problema PSD. Iar pina s-o rezolva problema, Geoana n-are decit sa incalzeasca locul, rise pe sub mustata Miron Mitrea.