Proaspat uns ministru al Sanatatii, purtatorul de vorbe al PNL a avut revelatia ca nu sunt bani. Cu aproape 10 mii de miliarde datorii, cu spitalele care nu mai au nici de antinevralgice, cu farmacistii care protesteaza periodic fiindca nu mai pot credita statul, sistemul e pe pragul de a-si da duhul.
Ce remediu a gasit Eugen Nicolaescu pentru Sanatate? Efectul placebo.
Pentru ca sa-si poata indeplini promisiunile electorale si Alianta care l-a propulsat sa poata spera la oarece voturi si in 2007, urmasul lui Cinteza a gasit solutia. A cules, de fapt, de pe buzele premierului – seful sau de partid – o idee demna de cartea alba a marilor gogomanii postdecembriste.
Ca sa dopam Sanatatea cu banii de care e vitala nevoie, largim baza de impozitare. Pana aici gandirea pare a avea un sambure rational. Daca ne referim la Top 300 al marilor evazionisti fiscali, largirea bazei ar avea un sens.
Numai ca Nicolaescu se gandeste sa puna biruri noi pe cei pe care ii are la indemana: pensionari, tarani, asistati social. De aici incolo, ministrul da un recital de nonsensuri. Ii va pune pe amarasteni la plata, mai exact se va face ca-i pune, pentru ca si ei se vor preface ca vor plati.
Sa ramanem, deci, pe locurile noastre, fiindca, finalmente, nu se va intampla nimic. Desigur, nici bani mai multi la buget nu vor veni. Cat costa tot acest traseu birocratic, aceasta pastila placebo cu care Nicolaescu vrea sa puna pe picioare Sanatatea, ramane o informatie clasificata.
Vom afla peste 40 de ani, care mai apuca.
Economistul din capul ministerului, in care unii si-au pus speranta tocmai fiindca stie tabla inmultirii, se gandeste sa mute niste bani dintr-un buzunar al statului intr-altul.
In loc sa ia din pensia fiecarui batranel, va lua de la Casa Nationala de Pensii; in loc sa ia din ce nu au asistatii social, va lua din ce nu au primariile. Cu agricultorii va fi mai greu; pentru ei in acest moment nu poate gaja nici o institutie.
Probabil li se vor deschide conturi si vor fi instiintati ca poseda o anumita suma de caciula, suma pe care n-o poseda pentru ca merge la Sanatate.
Toate aceste demersuri halucinante nu numai ca nu servesc nimanui – la capat ajungem de unde am plecat – dar mai sunt si ambalate doctrinar. Liberalul Nicolaescu zice ca asta se numeste echitate si solidaritate sociala.
Lasam la o parte faptul ca sintagma nu suna deloc liberal, oricat ti-ai tuguia buzele, teama ne e ca un efect placebo similar vor fi obligate sa prescrie si ministerele Muncii si Administratiei.
Casa Nationala de Pensii raporteaza anual deficit, fiind in cautare de 1 miliard de euro ca sa poata demara sistemul pensiilor private. La randul lor, primariile cer de la buget 6 mii de miliarde ca sa poata face fata cheltuielilor. Ce facem? Le dam tuturor ca sa avem de unde le lua inapoi?
Putem sa numim cum vrem aceste scalambaieli financiare, chiar echitate si solidaritate sociala, ele tot un nonsens raman. Lucru pe care l-au prins repede si colegii de guvernare din PD, care au avut inteligenta politica de a se situa in dezacord cu elucubratiile liberalilor.
Daca insa ministrul Sanatatii arunca praf in ochii contribuabililor cand spune ca vor fi toti impozitati fara sa li se diminueze venitul net, iar contributia la asigurarile sociale de sanatate se va percepe si de la tarani, si de la pensionari, si de la asistati, abia atunci
teoretizarile premierului Tariceanu ar avea o noima: „Un sistem de sanatate normal nu poate functiona cu 20 de milioane de beneficiari si un sfert de contributori... Din aceasta cauza sistemul sufera si va trebui sa facem o reforma responsabila”.
Asta inseamna insa sa n-ai curajul sa informezi 16 milioane de oameni despre ce ii asteapta. Incompetenta crasa sau minciuna sfruntata?
