O mana de romani au pus Italia cu botul pe labe. Adrian Balteanu, Florian Albert, Marian serban si Petrica Namol au reusit performanta de a-i cuceri definitiv pe italieni cu horele si sarbele oltenesti. Desi in Romania nu se stie mai nimic despre ei, membrii "Taraf de Metropulitana", care initial cantau in metroul din Roma, sunt acum adevarate vedete in Italia.

Adrian Balteanu, Florian Albert, Marian serban si Petrica Namol pot spune ca si-au vazut in sfarsit visul cu ochii. Satui de nuntile si botezurile din Romania, cei patru au ales sa "munceasca" in strainatate. Toti patru au ales Italia, toti patru au ales Roma. Interesant este faptul ca cei patru au venit pe rand in Italia, separat, fara sa stie unul de celalalt.

"Eu eram pe o linie, Adrian pe alta, Marian si Namol pe alta. intamplator, intr-una din seri, eram pe peron si am auzit sunet de vioara, apoi la cateva secunde am auzit si contrabasul. Ne-am intalnit, ne-am salutat, ne-am luat in brate, ne-am pupat. Apoi l-am auzit si pe Marian cu tambalul. De atunci am ramas nedespartiti", povesteste Albert.

Asa a luat fiinta "Taraf de Metropulitana", compus din Adrian Balteanu (canta la vioara), Florian Albert (canta la acordeon), Marian serban (canta la tambal) si Petrica Namol (canta la contrabas).

La scurt timp au fost remarcati de Erasmo Treglia, unul din impresarii muzicali cu cea mai mare influenta in peninsula, care i-a luat sub aripa sa ocrotitoare si care i-a adus practic sub luminile orbitoare ale reflectoarelor. Dupa cativa ani, au lansat si primul lor album, "Next Stop Colosseo", ce contine 11 piese interpretate in cel mai pur stil romanesc.

Desi in tara sunt niste ilustri anonimi, in Italia au avut si au parte de toate onorurile cuvenite unor vedete in devenire. "Am fost invitati sa cantam la emisiuni prezentate de Bud Spencer si Gianni Morandi, pe RAI Uno, apoi am avut o serie de spectacole pe Italia 1", mai spune Albert.

Secretul succesului tarafului din Oltenia este in mare parte furnizat si de impactul extraordinar pe care il au instrumentele asupra celor care ii privesc pe cei patru cantand, spre exemplu, in Roma tambalul fiind considerat mai degraba o ciudatenie. "Majoritatea celor care ne ascultau in metrou nu cred ca vazusera in viata lor cum arata un tambal.

Se apropiau, se uitau cu atentie la el, zambeau si ne dadeau bani". Desi nu mai canta in metrou, cei patru inca resimt din plin efectele unei societati in care doar cei puternici se descurca. "Sunt seri in care avem si trei-patru concerte, dar sunt luni in care nu cantam de cinci ori.

Trei-patru sute de euro de reprezentatie, pentru fiecare, cat primim noi, nu e deloc mult in conditiile in care un simplu pat inchiriat costa 200 de euro pe luna, o garsoniera este 800 de euro, iar un apartament ajunge si la 1.200 pe luna", mai spune Albert.