Forta cu care a lovit uraganul devastator din America se poate sesiza nu doar la New Orleans sau in restul zonelor din SUA afectate de acesta, ci si pe agenda publica internationala. Unele idei arata ca trecute prin mixer, dar citeva sint, totusi, clare. Chiar daca au gust amar, e igienic sa nu trecem peste ele.

Cinematografia americana a fost, de regula, dupa cum s-a putut verifica in multe situatii, un foarte eficient instrument de predictie. E greu de gasit o situatie extrema care sa nu fi fost testata mai intii in „laboratoarele“ de la Hollywood. In ultimii 30 de ani, au fost facute, in America, zeci de filme care au ilustrat marile catastrofe de pe Pamint.

Incendii, cutremure, inundatii, explozii, uragane – toate au fost transpuse pe pelicula. Cind Terra nu a mai fost un furnizor suficient de nenorociri, arhitectii filmelor americane au importat dezastre din spatiul extraterestru.

Numai ca, in filmele americane de acest gen care au lasat dire in mintea celor care le-au vazut, a existat, fara exceptie, un „personaj“ central care a intors, nu de putine ori, situatii aparent insurmontabile: solidaritatea umana.

Teoretic, americanii sint antrenati pentru solidaritate. Inclusiv filmele despre care era vorba mai sus erau facute si pentru a le inocula cultura solidaritatii. A fi impreuna cu celalalt era, in filme, intotdeauna mai mult decit a fi egoist si insemna, adesea, restul esential care punea sub semnul intrebarii o fatalitate, cind nu o anula de-a dreptul.

In realitate, ceea ce a vazut o lume intreaga ca s-a intimplat la New Orleans arata tocmai contrariul. Acolo, in fostul magnific oras american, acum o ruina, delincventa, delictele, bandele de hoti, criminalii si violatorii au fost ca in filme. Solidaritatea, in schimb, nu a mai aratat asa cum am fost obisnuiti la cinematograf.

In al doilea rind, o catastrofa de dimensiunile celei provocate de uraganul Katrina produce doua tipuri de atitudini; ambele sufoca nuantele. Cei care iubesc America enorm – si motive pentru a o face sint nenumarate – spun ca, desi ingenuncheata acum, „patria libertatii“ isi va reveni si va exploda intru bunastare.

E foarte probabil ca asa vor sta lucrurile, argumente pentru a sustine un asemenea punct de vedere fiind, totusi, multe. Ceilalti se bucura sau chiar jubileaza pentru ca SUA sint, pe portiuni, amortite. Fundamentalistii musulmani incing petreceri si ii multumesc lui Allah pentru ca rugile le-au fost ascultate.

Afganistanul, Venezuela si, atentie!, Cuba s-au oferit sa trimita ajutoare „Unchiului Sam“ si, odata cu ele, in loc de funda la colete, ironiile lor de care sa ia seama intreaga lume. Altii, cei care nu isi afirma anti-americanismul in formule atit de fruste, depling ce se intimpla in SUA, dar spun ca, pe undeva, era inevitabil ca lucrurile sa stea asa.

Pentru aroganta de superputere, pentru ca Bush si-a batut joc de protocolul de la Kyoto, pentru ca americanii „o merita“, in general, pentru ca America e America si nu, spre pilda, Franta sau Rusia sau Germania. Exista oameni fericiti pentru ca vad ce a facut uraganul Katrina si care spun ca acum cad bucati din civilizatia americana. Cu siguranta ca exagereaza.

Catastrofismul e un gen de presa care se face acum vampirizind ceea ce e in SUA, dar intre relatarile, nu putine, care spun ca americanii se pregatesc sa intre in Epoca de Piatra si realitate e o diferenta totusi prea mare. Si, in orice caz, de netrecut pentru oameni cu bun-simt.

E ceva insa cu adevarat ingrijorator si acest fapt are deja un precedent: incetineala cu care au reactionat autoritatile federale. La fel s-a intimplat si pe 11 septembrie 2001. Amanuntul ca acest gen de atitudine se repeta este extrem de semnificativ.

Denota, intre altele, ca America nu e obisnuita sa fie atacata pe teren propriu si ca, atunci cind se intimpla asa ceva, reactioneaza cu dificultate. Inadecvarea reactiei la o situatie de o asemenea gravitate vorbeste despre o fisura periculoasa intr-un sistem care pare impecabil.

Situatia catastrofica provocata de uraganul Katrina mai poate sta ca parabola si pentru altceva: linia de demarcatie dintre inexpugnabilitate si fragilitate fatala este foarte fina. Fie si numai pentru acest fapt si tot e tulburator ce se intimpla acum in America.