Lumea a comemorat cu durere al patrulea an de la atacurile din 11 septembrie 2001. Data precisa cand a inceput un nou razboi mondial. Bilantul victimelor este inspaimantator.

Zeci de mii de oameni ucisi in razboaiele permanente din Irak si Afganistan, dar si in atentatele de la Londra, Madrid, Istanbul si Sharm el Sheikh, Bali, Ryad, Beslan, Moscova si lista ar putea continua, conflictul fiind intr-adevar global. Pierderile pot fi masurate la toate capitolele.

Modul de viata occidental s-a modificat dramatic, ca in vreme de razboi. Ceea ce Securitatea lui Ceausescu nici nu indraznea sa viseze in materie de supraveghere a cetateanului astazi e considerat in tarile de prima linie – S.U.A. sau Marea Britanie – drept masuri minime de protectie antiterorista.

Sistemul de aliante s-a modificat si el. Razboiul dus de S.U.A. in Irak a divizat Occidentul. Un avantaj nesperat pentru cei care ucid fara discernamant civili nevinovati, femei si copii, tineri si batrani.

Romania si Bulgaria au ajuns, din anumite puncte de vedere, mai apropiate de S.U.A. decat Franta sau Germania. Militarii romani lupta alaturi de americani in nisipurile irakiene, ceea ce francezii sau germanii au ales sa nu faca. Spectaculoase sunt insa alianta S.U.A. cu Pakistanul sau a Germaniei cu Rusia.

Razboiul a mutat centrul de interes al Americii din Europa spre zonele fierbinti, unde este angajata militar. Acest lucru se vede si se simte. Aliatii Romania si Bulgaria nu au mai beneficiat de avantajele economice oferite de S.U.A. la inceputul anilor ’90 Poloniei sau Ungariei.

Chiar experimentele politice din Ucraina sau Georgia, unde Statele Unite au sprijinit lideri aparent prooccidentali dornici sa iasa din orbita Moscovei, sunt sortite esecului. Fara atentia politica sustinuta acordata de S.U.A.

Europei Centrale dupa prabusirea comunismului si fara sustinere economica, Ucraina pare sa revina in zona gri a spatiului ex-sovietic. La Kiev, regimul lui Iuscenko incepe sa semene tot mai mult cu cel al sinistrului Kucima, furnizorul de arme pentru Saddam Hussein.

Dupa ce Europa a spus politicos, dar ferm „Nu“ Ucrainei, au iesit la iveala bubele urate ascunse in revolutia portocalie: coruptia la varf, derapajele antidemocratice, ultranationalismul, lipsa dorintei de dialog politic.

Ca in orice razboi, distrugerile nu sunt masurate doar in vieti omenesti, civile si militare, ci si in pierderi economice. Acestea nu sunt doar cele date de costurile blocurilor-turn prabusite la New York sau de pagubele provocate metroului londonez.

Evolutia cursului de schimb euro-dolar are legatura cu efortul militar facut de America si care atinge deja valori impresionante. Pretul aberent la care a ajuns barilul de petrol este o consecinta a razboiului. Irakul nu mai exporta, Golful profita la maximum.

O incetinire a cresterii economice in lumea occidentala, inclusiv in Japonia, cu numai un procent, din cauza pretului la petrol se masoara intr-o pierdere anuala de peste 300 miliarde dolari. Se estimeaza ca pierderile vor fi insa si mai mari. Multi vorbesc deja de o recesiune economica globala.

Pierderile nu pot fi comparate decat cu cele inregistrate in Europa in al doilea razboi mondial!

Romania participa si finanteaza din toata saracia razboiul antiterorist: peste 1.000 de militari in Afganistan si Irak, cam tot ce inseamna capacitate si fonduri ale serviciilor de informatii externe militare si civile, angajamente politice transante de partea S.U.A.

, ce ar putea costa amanarea intrarii tarii noastre in UE. In timp ce toate statele din jur si-au anuntat retragerea militarilor din Irak, Romania considera ca-i va tine acolo cat va fi nevoie. Chiar daca decizia expune tara unor atentate directe din partea celulelor teroriste.

Acum, romanii ca si restul lumii finanteaza razboiul antiterorist si prin pretul nerusinat al benzinei la pompa.

Coruptia sau prostia celor care au vandut Petromul printr-un contract secret, nesanctionata in nici un fel de noua Putere de la Bucuresti, i-au lipsit pe romani de minima protectie pe care ne-au dat-o intotdeauna cele 5-6 milioane de tone de petrol extrase in tara si care ar fi permis fragilei economii romanesti, dar si cetatenilor,

sa reziste mai mult in vreme de razboi.

Logic este ca, in finalul acestui razboi, civilizatia sa invinga barbaria, iar lumea sa mearga inainte. Problema este ca finalul nu se intrevede inca. Lupta se anunta in continuare dificila. Militarii singuri nu au cum sa invinga, in timp ce politica si diplomatia joaca in continuare un rol secundar.

Nu numai ca nu sunt perspective imediate de incheiere a razboaielor locale, dar se si vad altele noi. Iranul incearca sa-si procure arma nucleara si, probabil, daca va considera necesar, nu va evita s-o foloseasca. Al Qaida ameninta cvasioficial cu macelarirea de nevinovati in Italia si Danemarca.

Pe acest fond, trebuie sa ne asteptam la alte pierderi de vieti si la masive pierderi economice. Cu barilul la 100 de dolari, vor ramane in picioare doar cei mai puternici sau cei care au avut capacitatea de a se proteja politico-diplomatic.

In toate razboaiele mondiale de pana acum, Romania a fost si camp de lupta, a pierdut si oameni, si bani, si chiar teritorii. In acest razboi, Romania se afla de partea binelui. Si plateste din nou pretul. Asa cum arata lucrurile astazi, insa, ea nu va castiga neaparat si pacea.