Durerile de cap ale guvernatorului Isarescu in ce priveste cresterea exponentiala a creditului de consum au drept cauza, printre altele, si publicitatea deosebit de agresiva pe care marii distribuitori de produse electronice si electrocasnice o fac sistemelor din ce in ce mai facile de creditare.

S-a ajuns pana acolo incat imprumuturile se contracteaza direct in magazin, foarte repede si fara prea multe formalitati. Ce bine ar fi daca toate lucrurile ar fi atat de simple! Sa vedem, asadar, unde scartaie sistemul.

Nelipsitul asterisc

Trecand peste scalambaielile unor personaje cuprinse de delirium tremens la vederea unui panou publicitar care anunta cu litere de-o schioapa nemaipomenita oportunitate de a-ti lua frigider doar cu buletinul, ne-a atras atentia numitorul comun al tuturor executiilor spoturilor TV din aceasta campanie.

Dupa sloganul superofertant exista un mic asterisc care face trimitere la un text absolut ilizibil din partea de jos a ecranului.

Noi am avut ambitia sa descifram acest text (nici agentia, nici departamentul de PR de la Altex nu s-au invrednicit sa ne raspunda) si iata ce-am aflat:

„In limita a 40.000.000 lei (4.000 RON). Pentru un credit mai mare se vor solicita si alte documente. Institutia creditoare poate impune conditii suplimentare. Termenul de doua ore se respecta in conditiile unui flux normal de clienti in magazin.”

Deci e cam vopsit gardul! Pentru ca, odata ajuns la magazin, surprizele continua. Puteti opta intre ofertele a doua institutii de creditare diferite: la una dintre ele costurile creditului sunt mai mari, dar timpul de asteptare mai scurt, in timp ce la a doua e invers. Cel mai bine este, prin urmare, sa plecati la cumparaturi cu un contabil dupa dv.

A doua surpriza o constituie limita creditului. Desi ati aflat cu chiu cu vai din spotul TV ca aceasta este de 40 de milioane de lei, la fata locului trebuie sa va orientati spre un frigider mai ieftin sau sa renuntati la masina de spalat vase pentru ca in aceasta suma intra si toata dobanda plus comisioanele aferente.

Prin urmare, valoarea produselor achizitionate nu poate depasi 25 de milioane de lei.

Cat despre hartogaraie, nu aveti decat de completat o cerere pe proprie raspundere, iar una dintre bancile implicate solicita, in plus, un numar de telefon de la locul de munca, unde sa poata face verificari suplimentare, dar care nu va afecteaza, exceptand cazul in care va aflati la cutite cu serviciul personal.

Moda vine, moda trece

Dupa boom-ul inregistrat de Altex cu aceasta campanie, competitorii au reactionat corespunzator. Flanco ofera credite doar cu fluturasul de salariu, iar Domo se lauda cu cel mai rapid imprumut de pe fata pamantului.

In aceasta nebunie publicitara, consumatorul a fost lasat, ca de obicei, pe planul al doilea, asa ca nu putini sunt cei care, pacaliti de promisiunile din reclame, pleaca din magazin scrasnind din dinti.

Inevitabil insa, achizitionarea in rate a produselor elctronice si electrocasnice a devenit un sport national.

Incat nu poti sa nu te intrebi cum de au curaj bancile implicate sa acorde credite cu atata usurinta, fara nici un fel de garantie? Mai ales ca „Saptamana Financiara” a descoperit o noua afacere prospera, evidentiata de altfel si intr-un spot publicitar al Altex: oricine poate lua credit, insa, am aflat noi, unora nici prin cap nu le trece sa ramburseze vreodata imprumutul si valorifica la

preturi de chilipir produsele achizitionate. Singura explicatie plauzibila ar fi ca bancile isi permit asemenea pierderi „planificate”, pe care le suporta din dobanzile foarte mari practicate la astfel de credite - aproape 30% pe an.

Legea nu este respectata

Legea 148/ 26 iulie 2000 defineste publicitatea inselatoare drept „orice publicitate care, in orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce in eroare orice persoana careia ii este adresata sau care ia contact cu aceasta (...)”.

Acelasi act normativ interzice publicitatea inselatoare si contine prevederi privind caracterul inselator al publicitatii, cu referire la „conditiile economice si juridice de achizitionare sau de prestare a serviciilor” si la „omiterea unor informatii esentiale (...) cu scopul de a induce in eroare persoanele carora le sunt adresate”.

CNA nu vrea sa fie indus in eroare consumatorul

Decizia 254/5 iulie 2004 a Consiliul National al Audiovizualului privind publicitatea, sponsorizarea si teleshoppingul, stipuleaza ca „informatiile prezentate in spoturi publicitare sau in emisiuni de teleshopping nu trebuie sa induca in eroare publicul, direct ori prin omisiune, in privinta (...) pretului si a conditiilor in care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile”.

De asemenea, potrivit aceluiasi document, „informatiile prezentate sub forma de videotext vor fi prezentate lizibil si pe o durata suficienta, astfel incat sa fie clar percepute de telespectatori”.

„Teapa” doar cu buletinul

Inventivitatea romanului „de tranzitie” pare sa nu aiba limite. Profitand de generozitatea aproape suspecta a magazinelor de specialitate in oferirea de produse prin intermediul creditelor si a unor banci comerciale aliate in aceasta afacere, romanii dau navala sa achizitioneze aparatura electronica.

Insa unii nu vor plati niciodata vreo rata, ei revanzand bunurile la un pret mult mai mic si lasand magazinele cu buza umflata. Cum amatorii de chilipiruri nu sunt putini, afacerea merge struna.

Oricine doreste sa beneficieze de astfel de „reduceri” nu trebuie sa faca altceva decat sa se deplaseze la un magazin specializat in oferirea de produse prin credit. Fie ca este vorba de Altex, Domo etc. sistemul este acelasi: te prezinti, te uiti printre rafturi si astepti. La un moment dat apare o persoana care-ti propune sa cumperi produsul care te intereseaza la un pret sub valoarea de raft.

Din momentul in care acceptati, produsul dorit este al tau, trebuie doar sa te ingrijesti de transportul acestuia la domiciliu.

Desi la o prima analiza pare ilegal sau cel putin dubios, operatiunile de acest gen se petrec sub nasul functionarilor din magazine si nu are nimic ilicit in substanta. Intreg aluatul este compus din naivitatea magazinelor, tupeul „clientilor” si indiferenta societatilor de credit.

De castigat are, in primul rand, doar amatorul de chilipiruri. Reporterii „Saptamanii Financiare” au reusit sa se infiltreze intr-o astfel de retea. Unde, cine, cum si ce amploare are acest fenomen veti putea citi in numarul viitor al „Saptamanii Financiare”.