Cand a fost remaniat, desi oricum nu avea de gand sa incheie un mandat complet in functia de ministru al finantelor, Ionut Popescu s-a aratat surprins de ceea ce i se intampla. Se astepta la mai multa recunostinta din partea premierului Tariceanu, totodata seful sau pe linie de partid liberal, pentru ca nu l-a lasat la greu.

Ionut Popescu a vrut sa plece, de bunavoie si nesilit de nimeni, odata cu Mona Musca, dar s-a gandit ca i-ar da o mai grea lovitura premierului si... a ramas. Pentru foarte putin timp, fiindca prim-ministrul l-a decapitat la remaniere.

Suparat foc pentru ca a cazut in plasa lui Tariceanu, Ionut Popescu a lasat sa se inteleaga faptul ca nu a plecat din fruntea finantelor deoarece nu ar fi avut suficienta sustinere politica sau nu era capabil, ci pentru ca a starnit cuibul de viespi de la Vama.

O iesire onorabila pentru un ministru, fost si viitor jurnalist, care stie ca orice exit, oricat de urat, trebuie sa fie impachetat cu gandul la beneficiile viitorului, si nu la marotele trecutului.

Enervat la culme de declaratia fostului subaltern de la guvern, inca subordonat pe linie politica, Tariceanu a marait ceva, cum ca va spune el adevaratele motive pentru care Ionut Popescu a fost pus pe faras. A trecut o zi, a trecut si o saptamana... parea ca tensiunile s-au mai stins. Nu de alta, dar PSD-ul profita din plin de toate asperitatile comunicarii din Alianta D.A.

, ca sa ma exprim mult, mult prea elegant.

Cand ne luaseram gandul ca vom mai afla sibilinicul adevar despre plecarea, deloc pas-pas, a lui Ionut Popescu, iata ca ne trezim cu maraitul premierului, transformat in ditamai declaratia de presa. Pe scurt, ministrul finantelor ar fi fost schimbat pentru ca nu a avut timp, in opt luni, sa se intalneasca - si, deci, sa colaboreze competent - cu secretarii de stat din subordine.

De asemenea, nu a avut ragazul necesar pentru a se vedea - in scop lucrativ - cu omologul sau de la Uniunea Europeana si nu a indeplinit hotararile luate de guvern, cum ar fi aplicarea impozitelor pentru dobanzi si activitatile bursiere.

Sa o luam cu sfarsitul - neaplicarea taxelor. La acest capitol, Ionut Popescu a punctat, pentru ca toata lumea care s-a uitat joi si vineri la televizor a zis: „Ia uite, domnule, ce baiat dragut Popescu asta! Cum ne-a scapat el de nenorocitele de impozite cu care dorea sa ne impovareze Tariceanu! Bravo lui, saracul! Baietii buni n-are noroc!”.

La capitolul intalnire cu oficialii straini.... parerile pot fi diferite. Adica e si de bine, dar si de rau ca ai evitat aceste intrevederi. De bine - pentru ca nu esti obedient, de rau - pentru ca poti incurca Romania, in dorinta ei de a adera in 2007 la Uniune. Sa zicem - egalitate de puncte.

Cat priveste colaborarea pe multiple planuri cu oamenii de la Finante, daca asa s-a intamplat, aici premierul are dreptate, pentru ca nu poti conduce un mamut cum este acest minister fara sa vorbesti, sa comunici, chiar pana la epuizare, cu oamenii din palierele doi-trei.

Dar varianta lui Ionut Popescu este ca nimic din ceea ce a declarat primul-ministru nu este adevarat, afirmatiile acestuia fiind pure inventii.

Chiar daca nu ar fi asa, iar premierul ar avea suta la suta dreptate, scorul din acest meci ar ramane, dupa cum v-am demonstrat, 1-1.

Si-atunci, cui foloseste toata aceasta istorie? Pentru ca istorie va deveni, in foarte scurt timp. Oamenii vor uita de la ce a pornit, vor retine doar ca Tariceanu nu-l are la suflet pe Ionut Popescu. In schimb, presedintele tarii, da. El l-a si sustinut cand toata opinia publica arunca noroi in firavul ministru al finantelor, din cauza declaratiei privind majorarea TVA.

Din acest punct de vedere, e inca un motiv forte sa credem ca Alianta D.A. este din ce in ce mai polarizata, iar liderii ei - cu totii portocalii odata - au devenit fie stacojii de furie, fie albastri, in functie de situatie.

Doi Popesti – Ionut si Calin - si-au dat arama pe fata. Liberalii sufera. Democratii chiuie. Traian pleaca, voios, in America!