Nu exista o proba mai clara despre cum se poate face opozitie intr-o democratie debila decit ceea ce se intimpla de citeva zile in Parlament. E suficient sa folosesti pina la limita nesimtirii tot arsenalul de prerogative, uzante si proceduri pe care ti le ofera regulamentul institutiei.
De trei zile, PSD si PRM, urmare a unui troc despre care vom afla amanunte in scurt timp, si-au propus sa faca praf actiunea coalitiei guvernamentale de modificare a regulamentelor, respectiv de schimbare a presedintilor celor doua Camere. Mijloacele sint pe cit de multe, pe atit de simple.
Totul e sa vrei, sa fii destul de atent la detalii si sa speculezi inteligent toate slabiciunile adversarului. Ca vor, e mai mult decit clar. Atentia la detalii e si ea evidenta. PSD si PRM uzeaza la maximum de tot ce le permit legile si regulamentele.
Au dreptul sa depuna amendamente, de ce n-ar face-o? Nimic nu i-a impiedicat pe reprezentantii celor doua partide sa inece proiectul de modificare a regulamentului celor doua Camere ale Parlamentului cu sute de amendamente. La nivelul PSD si PRM au functionat adevarate fabrici de amendamente. Regulamentul spune ca fiecare dintre acestea trebuie discutat, dezbatut, admis sau respins in comisii.
De aici ajung in plenuri, unde procesul e reluat cu si mai multa rigoare. Respins sau nu in comisii, amendamentul trebuie intors pe toate fetele si in fata marii adunari a senatorilor si deputatilor. Asa cum a demonstrat „Cotidianul" in editia de ieri, toate aceste proceduri, respectate ad litteram, imping eventuala adoptare a proiectului noului regulament pina pe la anul.
Cind anume la anul, nimeni nu mai poate spune. Cit priveste a specula slabiciunile adversarului, si aici e loc mare.
E suficient uneori sa-i lasi pe cei de la putere sa si-o faca singuri, dar nimic nu-i mai la indemina decit sa le exploatezi la singe slaba capacitate, dovedita deja de nenumarate ori, de organizare si mobilizare in Parlament si deseori incompetenta, dovedita si ea, in a evita capcanele de interpretare si chichitele regulamentelor.
Dar ce sens au toate acestea? Cistiga vreuna din cele doua parti din aceasta balacarire a ideii de parlamentarism si dezbatere legislativa? Mai sta cineva sa judece de partea cui e dreptatea?A celor care vor sa-i schimbe pe Nastase si Vacaroiu de la sefia Parlamentului, pe motiv ca asa-i normal din moment ce esti la putere, chiar cu riscul de a da peste cap activitatea parlamentara sau a celor
care se opun incercind sa demonstreze in acelasi timp ca totul nu e decit o pierdere de timp de dragul unei ambitii a puterii? Bunul-simt ne-ar spune ca putini, chiar prea putini mai stau sa discearna rational indreptatirea vreuneia dintre cele doua parti. Cel mai probabil, rezultatul e, din nou, doar o mare lehamite insotita de verdictul deja clasic: „Mai da-i in ma-sa pe toti!"
Nu stim cit de riscant e sa tragem de-aici si o concluzie aparent la indemina. Si-anume ca „baietii destepti" ai PD-ului, in frunte cu Traian Basescu, tocmai pun pe hirtie un nou plan de anticipate. Politiceste, situatia le pica manusa.
Ce dovada mai buna de ineficienta a coalitiei si de blocaj al puterii decit bilciul din ultimele zile din Parlamentul Romaniei? Semnale exista si ele nu pot fi deloc ignorate. Pe picior de plecare peste Ocean, presedintele Basescu declara nonsalant ca nu-l intereseaza schimbarea lui Nastase si Vacaroiu.
Cind a lansat prima oara ideea cu anticipatele, greutatea de a-i schimba pe cei doi datorita „solutiei imorale" numita PUR era unul dintre argumentele forte.
Iata ca argumentul tine, iar faptul ca Traian Basescu nu se mai arata interesat de subiect e deja un nou semnal de alarma. Anticipatele sint, iata, adevarata solutie, pare sa spuna din nou Basescu. „Nu ma mai intereseaza schimbarea lui Nastase si Vacaroiu, pentru ca, de fapt, acest lucru nici nu mai merita facut. Deja e prea tirziu."
