Urmatoarea miscare pe tabla de sah politic, dupa schimbarea presedintilor celor doua Camere, poate fi retragerea ministrilor PD din Guvernul Tariceanu. Va fi punctul de plecare al unei crize politice, care poate asigura declansarea procedurilor pentru alegerile anticipate.
Pe care Traian Basescu le doreste cu o consecventa vecina cu cerbicia, pornind de la convingerea ca, la capatul lor, PD, tractat de seful statului, se va vedea cu suficiente voturi in caruta, pentru a sta la putere in urmatorii ani. Evident, desfasurarea evenimentelor nu este chiar atat de simpla cum pare la prima vedere.
Si, nu intamplator, un alt proiect politic, nascut din acelasi laborator de gandire, tinde sa se suprapuna anticipatelor: schimbarea fundamentala a legaturilor dintre cel ales si cel care alege, prin introducerea votului uninominal si diminuarea dramatica a importantei puterii legislative, prin trecerea la sistemul unicameral.
Nu se spune, dar este lesne de dedus ca, in final, daca aceasta combinatie va iesi asa cum doreste Basescu, puterea "presedintelui-jucator" va fi mult mai mare decat in prezent. Dar ce sanse exista ca societatea romaneasca sa accepte si sa asimileze "solutia Basescu"?
Termenul limita prevazut in cel de-al doilea Protocol al coalitiei a expirat. La 15 septembrie, nici unul dintre cele doua importante obiective ale acestui document politic nu a fost realizat. Nici Nicolae Vacaroiu, nici Adrian Nastase nu au fost clintiti - inca - de la conducerea Senatului si, respectiv, a Camerei Deputatilor.
Noul principiu conform caruia orice schimbare a majoritatii trebuie sa determine, aproape automat, si mutatii corespunzatoare la nivelul conducerii celor doua Camere ale Parlamentului nu a putut fi, pana acum, implementat. Si nici la nivelul consiliilor judetene nu au fost facute schimbarile preconizate.
Mai mult, chiar: in timp ce in Parlament, in ciuda hartuirilor la care e supusa puterea, finalul preconizat se apropie, in ceea ce priveste consiliile judetene, revolta presedintilor, inclusiv a unora care sunt membrii Aliantei DA, ameninta cu blocarea eterna a oricarui proces de schimbare, in sensul celui de-al doilea Protocol.
In timp ce rezistenta PNL in raport cu Basescu devine din ce in ce mai evidenta si mai ferma, UDMR si Partidul Conservator transmit opiniei publice semnale tot mai puternice de dezacord fata de proiectele politice lansate de la Palatul Cotroceni. In aceste conditii, al doilea Protocol al coalitiei poate fi considerat rupt. Sau poate fi rupt. De oricare dintre cei patru semnatari.
Fara a mai fi nevoie de inventarea vreunui pretext. Teoretic si practic, in situatia de a prelua o initiativa in acest sens se afla si Partidul Democrat. Primul efect va fi, indiferent de cine va avea initiativa, schimbarea dramatica a configuratiei puterii politice si a raporturilor Presedintie-Executiv.
Emil Boc, presedintele PD, arunca pe piata o noua bomba politica, asumarea raspunderii Guvernului pentru votul uninominal, la doar cateva ore dupa ce Traian Basescu, de la New York, a vorbit despre acelasi subiect si despre un viitor parlament cu o singura camera, ambele teme lasand cu gura cascata opinia publica.
In paranteza fie spus, prima a fost "imprumutata" de la PSD, care tocmai o promovase intr-un mod cat se poate de oficial, iar cea de-a doua poate avea si rolul de a declansa o dezbatere publica, pe o tema total diferita de cea a izolarii externe a Romaniei, care este fara precedent, cel putin pentru ultimii 16 ani.
Dar cu ce noutate vine Boc? Cu teza conform careia Guvernul ar trebui sa-si asume raspunderea pentru schimbarea sistemului de vot. Bine ca presedintele PD nu a propus aceeasi solutie si pentru transformarea radicala a actualului sistem parlamentar, prin crearea unei singure camere.
Dar si fara asta, siluirea Constitutiei este atat de evidenta, incat e limpede ca, daca Guvernul si-ar asuma, in acest fel, raspunderea, tot la anticipate s-ar ajunge, pentru ca parlamentarilor, indiferent de culoarea politica, nu le va mai ramane o alta optiune decat votul negativ. Iata, asadar, cum Guvernul Tariceanu este prins intr-un veritabil cleste.
Solutia de rezerva a "proiectului Basescu" este, evident, retragerea Partidului Democrat de la guvernare, sub un pretext sau altul - iar pretextele, daca nu exista, iata, sunt create si servite pe tava. Moment in care cei ramasi, respectiv PNL, UDMR si PC, ar pierde majoritatea. Motiv de criza si de anticipate.
Simultan, presedintele ar putea pune, pentru a mai incinge focul, saua penala pe liderii celor trei partide care opun rezistenta. Dar ce solutie are PNL? Aceea de a strange randurile in interior - in ciuda unor dizidente alimentate de Cotroceni - si de a-si consolida parteneriatul cu aliatii care ii raman.
In timp ce PSD face un joc de asteptare, la capatul caruia forta celui mai mare partid din Romania va creste exponential. Iar PD ar trece intr-o opozitie extrem de activa. Cred ca "proiectul Basescu" este o carte cu grad ridicat de risc.
