In 18 septembrie, Germania nu-i voteaza pe ros-verzi, sau galben-negri, nu voteaza SPD sau CDU, nici macar pe Schroeder sau Merkel. Germania il voteaza sau nu pe Paul Kirchhof.
„Profesorul din Heidelberg", anuntat de Merkel acum o luna ca potential ministru de finante al Germaniei, in cazul victoriei in alegeri a crestin-democratilor, a fost bomba care a zguduit electoratul in dorinta lui „de schimbare".
Kirchhof promite un model de impozitare simplificat, cu limita de impozitare pe venit unica, de 25%. El mai propune si crearea unui model de incasare a asigurarilor sociale si de pensii asemanator asigurarii pentru automobile.
In duelul televizat Schroeder-Merkel din 4 septembrie, cancelarul a punctat pozitiv, spunand ca oamenii nu sunt masini, ca sa li se aplice aceleasi tarife de asigurari, si ca modelul flat-tax propus de Kirchhof, si care avantajeaza mai ales patronatul, este „inuman si rupt de realitate".
De acum doua saptamani, SPD-ul a castigat 4 procente (ajungand la 38%) iar CDU a pierdut 2 (cazand la 40%) in sondajele de opinie electorale. Azi, in sondaje, Schroeder cumula 53% din optiuni pentru postul de cancelar, Merkel doar 40%.
Stanga (PDS), liberalii (FDP) si ecologistii (die Gruene) se invart in jurul a 7%, nici unul dintre partide necumuland suficiente procente pentru o viitoare coalitie cu partidul de guvernamant ales. De aceea, Germania sta in fata variantei unei „mari coalitii", intre SPD si CDU, ceea ce inseamna, teoretic, blocaj reciproc.
CDU lanseaza vehement un program de mari reforme (cum este si modelul Kirchhof), solutiile avansate suna insa neconvingator, intr-o tara care se sufoca in stufarisul si birocratia a 30.000 de legi si paragrafe de legi. Merkel mai avanseaza si sloganul „Germania e o tara scumpa si asa trebuie sa ramana. Dovedind insa, ca suntem atat de buni, pe cat de scumpi suntem".
Luxul „made in Germany" este insa deja puternic luat in coasta de produsele ieftine „made in China" sau Europa de Est. Crestin-democratii propun un elitism profesional, in care „creierul tehnologic si de inovatie" sa fie in Germania, fapt care ar aduce la nivel de specialisti atat de ravnitele locuri de munca.
Tot ei, prin gura candidatei la functia de cancelar, relocheaza teoretic bazele de productie cu mana ieftina de munca in estul Europei si in Asia. Aceasta apare cel putin ca o iluzie periculoasa, date fiind studiile PISA referitoare la calitatea invatamantului din Germania. Insa, in orice campanie de alegeri se speculeaza pe baza iluziilor electoratului.
Maine, Germania voteaza. Si de optiunea politica exprimata de electorat depinde, in parte, si integrarea mai rapida sau mai inceata a Romaniei in UE. Ambii candidati la functia de cancelar au promis respectarea cursului de integrare a noilor tari in UE, caci decizia are la baza si contracte de aderare semnate, care nu mai pot fi reziliate, ci doar amendate cu factorul timp. Din acest punct de vedere, exista consens.
Mai putin consens exista insa in platforma electorala referitoare la politica energetica, de asigurare a „sangelui" economiei. Aici, CDU insista asupra reactivarii la maxima capacitate a centralelor nucleare,
in timp ce SPD, PDS si Verzii sunt ferm pe pozitia promovarii inovatiei in domeniul energiilor traditionale si auto-recuperatoare, nedaunatoare mediului.
Nici unul dintre partide n-a promis rezolvarea (nici macar prin subventii partiale de stat) a crizei actuale de combustibili, insa macar Schroeder a afirmat public ca 20-30 % din pretul acestora tine de speculatiile de bursa, iar in lupta cu monopolurile
si marile concerne petroliere nu se poate rezolva mai nimic. Deci vom continua sa platim „3 marci" pe benzina, vom economisi la calorifere si dusuri, incalzindu-ne la gandul ca, oricum am votat „bine", cu sau fara modelul Kirchhof.
Dani Rockhoff, Germania
