Nimeni nu s-a intrebat pana acum daca romanii sunt sau nu „cafegii" inraiti. Fiindca, pana in urma cu vreo doi ani, nu prea existau locuri unde sa intri si sa iei un mic dejun frantuzesc sau englezesc, cu pateuri, croissant-uri si cafea. Astazi insa, cafenelele care vand licoarea de trezire au reusit sa cucereasca piata

„Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic". Vorba s-ar putea aplica, prin extensie, si la cafea.

Locuri unde cafeaua este adusa direct de la Trieste sau din Germania, plicuri cu ciocolata care trimit la nobili exploratori sau la reginele care le finantau calatoriile - fiecare ceasca trebuie sa vina catre client insotita de o poveste, de o anecdota sau macar de cateva picaturi de pasiune strecurate de un investitor care sa para ca a deschis cafeneaua nu pentru profit, ci pentru a le face o placere adevaratilor degustatori.

Literatura si traditie

Ce importanta are cafeaua pentru romani? Suficienta cat sa i se dedice ghiduri periodice, cat sa existe zeci de importatori si producatori, cat sa supravietuiasca pe piata cafenele unde un frappe costa 15 lei. Suficienta cat sa se dea pe gratis la serviciu, ca sa nu dispara intempestiv angajatii sa o bea in alta parte, sau, dimpotriva, cat sa justifice o pauza de o ora in mijlocul zilei.

Oricum, e suficient de importanta cat sa devina un subiect de discutie la fel de pasionant ca vinul sau fotbalul, sa i se aloce bugete de publicitate de milioane de dolari sau sa semneze intrarea pe piata romaneasca a gigantului Starbucks.

Discret sau nu?

Acum un an si jumatate, cand segmentul de cafele premium si superpremium cucerise o bucata buna a pietei de retail, s-a dat semnalul pentru cucerirea bautorilor de cafea cu venituri mari si foarte mari. Cu fotoliile semicirculare devenite apoi simbol al cafenelelor, Turabo era locul unde doreai sa fugi de lume si sa te bucuri de o cafea Illy deosebita.

Astazi, din pacate, amplasamentul ultracentral (strada Episcopiei, in spatele Ateneului) a atras o multime de neavizati. Se mai poate bea o cafea in timpul zilei, la ore imposibile, dar serile sunt dominate de paradele nesfarsite de BMW-uri venite la vanatoare de silicoane. Nici o legatura cu savurarea prajiturilor - altfel exceptionale - sau cu linistea de care are nevoie un boem sastisit.

E totusi locul unde poti veni sa-ti expui ultima cucerire, chit ca e vorba de cai putere sau de o blonda de companie. Mai degraba o cafenea „de mall", nu refugiul din calea oboselii.

Daca vreti discretie si liniste, exista printre zecile de locatii unde se poate bea o cafea de top cel putin doua unde nu va va gasi nimeni. Pe strada Sfantul Stefan, aproape de Izvorul Rece, s-a deschis de relativ putin timp, The City Café.

Un subsol de cladire veche, cu mese de lemn greu si scaune inalte, imbracate in piele groasa de vitel, de unde puteti urca la restaurantul Al Macaronaro pentru o mancare consistenta si rezonabila pentru buzunare. Alt loc la mare pret pentru amatorii de liniste este subsolul fostei Directii 5, cladirea de langa Senat, unde bautorii rafinati de cafea vor avea si o surpriza foarte placuta.

Cafeneaua I.O apartine singurilor importatori de cafea I.O, un produs german super-premium, al carui nume face referire la intonatia italiana a cuvantului „io", atunci cand este folosit in sensul „imi fac MIE ceva bun". Si ceva bun iese, pentru ca I.O este o cafea 100% arabica, rafinata, cu un gust secundar persistent si usor ierbos.

Pricomigdala care insoteste espresso-ul este mica (adusa tot din Germania) si mult mai uscata decat cele autohtone, cu un zahar mult mai fin si cu migdala tocata atat de bine, incat i se simte doar aroma, nu si consistenta.

Casa I.O are doua retete proprii, fata de cele cateva zeci care pot fi gasite si in celelalte cafenele: cafea cu sambuca Ramazzoti si Mazagran-ul, un espresso cu ciocolata calda, frisca lichida, inghetata de vanilie si caramel (13 lei, la fel ca un Irish Coffee cu whisky). Toate cafelele incep de la 5 lei si ajung la maximum 13.

O alta surpriza poate fi descoperita la Cremcaffe, pe straduta din spatele „cozii calului". Mai expusa privirilor trecatorilor decat I.O sau The City Café, Cremcaffe compenseaza prin produsele super-rafinate. Cafeaua este adusa de doua ori pe luna din Trieste, poarta europeana a cafelei, direct din fabricile Cremcaffe, o firma care rezista de trei generatii in topul calitatii, alaturi de Illy.

Ca si la celelalte cafenele, poti scoate din buzunare de la 4 la 17 lei, pentru retete dintre cele mai deosebite. Triestino - un varf de spuma de lapte care sa inmoaie milimetric taria espresso-ului specific italian - sau Affogatto-ul vanilat sunt la mare pret, la fel ca milkshake-urile sau cafelele inghetate din familia Granita.

Cafeneaua vinde si cafea pentru acasa (15 lei pentru un Gusto Prezioso de 125 de grame sau 80 de lei pentru un kilogram de Espresso bar), dar are si o bucatarie de exceptie, cu un tiramisù de poveste.

Varfurile mediei

Multa vreme, romanii - proaspat reveniti din civilizatia nechezolului - au trait cu impresia ca Nova Brasilia si Elita sunt cafele de varf, iar Lavazza este tot ce si-ar putea dori. E drept ca Lavazza are si o categorie premium, dar nu este cea pe care o gasiti la noi in magazine.

Se poate bea totusi o cafea facuta cu simt de raspundere si cu respect fata de gustul italian la Aroma Pub Café, tot pe langa Universitate, pentru 5-12 lei, in functie de preferinte. Pentru seri, exista si sticlele de vin mici (250 ml) J.P. Chenet, la 12 lei.

In aceeasi cafenea puteti avea bucuria sa gasiti ciocolatele si ceaiurile de la Eraclea Antica Cioccolateria, dar si sa va rasfatati cu zecile de retete de Avalanche Gourmet (doar pentru cunoscatori!).

Tot o cafea medie, dar tratata regeste pe piata noastra este Julius Meinl, disponibila in cafeneaua care a inlocuit Nescafe-ul din Pasajul Universitatii. Grind Café are, evident, avantajul unui amplasament deosebit, dar reuseste sa aduca si o oaza de calm in mijlocul sutelor de oameni care traverseaza permanent pasajul aproape in fuga.

Daca alegeti un latte (6,5 lei), peisajul se descompune brusc, locul aglomeratiei si vitezei este luat aproape instantaneu de calm si lipsa de orice graba. Orice bautura incepe de la 4 lei si sare binisor de 10, pentru cocktailuri.

Pentru amatorii de retete neobisnuite, aproape toate locurile au ceva interesant de oferit, chiar daca specificul lor este mai apropiat de bauturi alcoolice sau de bucatarii complicate.

La Dada se bea un frappe cu trei cupe de inghetata de ciocolata, gheata si topping de ciocolata. La Caffe&Latte, pe Schitu Magureanu, gasiti un Café Fredo Shekerato, din espresso cu foarte multa gheata.

In fosta Cafenea Veche, actualul Monaco Lounge, doamnele se pot alinta cu un Passion - boabe de cafea cu lichior de visine, scortisoara, zahar de trestie, cirese confiate si frisca.

La Croissant de Paris, cafeaua Rombouts se prezinta singura cu aroma ei deosebita, in timp ce la PP 59 (nu e a lui Pepe!), daca evitati weekendurile aglomerate si manelizate, va puteti relaxa cu un ness cu whisky si inghetata. O aventura pentru domni, seara, este Capuccino-ul Planter’s, evident la Planter’s: rom negru, zahar brun, cacao, cuisoare, cafea, frisca si scortisoara.

Si raman, evident, eternele Marriott si Hilton, dar si noua Caffe&Terrace, deschisa de Amsterdam Grand Café (alt loc discret si bine dotat!) si ING, pe amplasamentul fostului restaurant Cina. Aveti totusi grija la locul pe care-l alegeti. De pilda, Blues Café are legaturi mai mari cu blues-ul decat cu cafeaua.

La Cafenescu merita experienta, insa doar daca nu preferati canile mari de cafea la ibric de alaturi, de la Vama Veche. Pe scurt, pentru fiecare bautor de cafea, pentru fiecare buzunar, exista cel putin un loc potrivit.