Are presedintele dreptate cind sustine ca un parlament unicameral e mai potrivit pentru Romania? Pai, avem aici cel putin trei perechi de pareri, evident divergente.
Basescu stie pe dinafara o lectie a politicii care, de fapt, nu se-nvata la nici o catedra. Ea spune ca nici dreptatea sau indreptatirea si nici macar majoritatea nu sint suficiente si, in final, nu conteaza atunci cind sustii si te bati pentru o idee. Prima si cea mai importanta regula a succesului e stiinta de a o alege.
Sint mii de teme si subiecte de interes public care pot fi considerate si bune, si drepte, si populare. Dar numai unele ajung sa produca succes pentru cel care le lanseaza. E vorba de cele care reusesc sa desparta lumea si s-o puna la bataie. Odata indeplinita conditia, rezultatul disputei devine secundar. Premiul e adjudecat deja de cel care a provocat-o.
Asa si cu ultima gaselnita a presedintelui, cea cu parlamentul unicameral. Are presedintele dreptate cind sustine ca un parlament unicameral e mai potrivit pentru Romania? Pai, avem aici cel putin trei perechi de pareri, evident divergente. Prima ar fi cea a asa-numitilor specialisti.
O parte a lor sustin, unii cu argumentul traditiei autohtone, altii cu cel al experientei majoritatii tarilor pe care le-am putea lua drept model, ca formula parlamentara cu doua camere e mai potrivita. Iar daca nu-i suficient a invoca doar precedentul si experienta, atunci ar fi de adaugat argumentul situatiei de fapt.
Romania mai trebuie sa invete democratia, iar parlamentarismul bicameral e un curs numai bun de predat. Ce-i scapa unei camere adauga cealalta, ce greseste prima reapara a doua si asa mai departe. Cealalta parte vine in principal cu argumentul forte al eficientei. Da, Romania e inca subtire la capitolul democratie, dar tocmai acesta e un motiv intemeiat pentru a avea deja un parlament unicameral.
Chiar cu riscul de a avea uneori legi mai proaste, important e sa ardem cit mai multe etape. Cu o singura camera, parlamentul voteaza legi mai multe, le si repara mai usor pe cele care se dovedesc mai putin fericite, iar, in general, guvernarea devine mai eficienta. Mai putine filtre nu inseamna doar mai multe riscuri, ci si mai putin timp pierdut in dezbateri sterile.
Specialistii sint cam la fel impartiti si cind vine vorba de votul uninominal. Cealalta pereche de adversari e cea a politicienilor. Aici lucrurile sint si mai complicate, pentru ca in ecuatie intra si variabila numita dublul limbaj.
De-o parte e discursul oficial, pro sau contra, de cealalta, pozitia tacita, usor de citit printre rinduri, mai degraba contra a celor care fac masa critica a deciziilor majore in fiecare partid. Pozitiile oficiale sint, in mare, cunoscute. PSD, PD si PC sint pentru.
PNL nu s-a exprimat oficial, dar seful Tariceanu s-a pozitionat deja, iar de unde se astepta o contra, dinspre Valeriu Stoica, avem o opinie similara. Adica, nu parlamentului unicameral. La fel , de data aceasta fara echivoc, spune si Vadim, adica PRM, si Markó Béla in numele UDMR.
Prin urmare, adunind procentele pe care le au cele doua fronturi in Parlament, lupta e relativ echilibrata, cu un oarecare avantaj de partea primilor. Dar, pentru ca, in fapt, neoficial, marea majoritatea a celor care urmeaza sa decida sint impotriva, vom avea, probabil, inca o perioada de bulibaseala si de crize interne in cel putin trei partide.
A treia competitie, vorba vine, se da intre sustinatorii si adversarii temei, de la nivelul opiniei publice. E drept ca aici exista, din cit se pare, o majoritate favorabila confortabila. Aceasta e, de fapt, si principala arma a lui Traian Basescu. Numai ca, pe cit de multi sint cei care-l sustin la acest nivel, pe atit sint de slabi cind vine vorba de a face ca ideea sa devina lege.
Dar asta chiar nu e o problema pentru presedinte. Pentru ca, desi, dupa parerea noastra, sansele sa avem parlament unicameral sint minime, ideea deja l-a declarat invingator pe Basescu. La citi se bat pe ea, nici nu mai conteaza rezultatul. Peste ei si eventualul ei esec troneaza deja un presedinte care stie cit de mult conteaza sa spui ceva, bun sau prost, drept sau strimb, la momentul potrivit.
