Nu te poti increde in politicieni. Parlamentul e o fatada pentru interese ascunse. Lumea afacerilor e corupta. Numai in armata mai putem avea incredere. Auzim aceste afirmatii tot timpul in Romania. Ele au fost de curand rascolite de ancheta „Evenimentului zilei" despre cei care controleaza soarta Romaniei.

Lista „influentilor" include cel putin doua personaje care, se crede, si-au facut banii cu ajutorul contactelor cu Securitatea (dl Vantu si dl Voiculescu). Multe dintre celelalte au crescut in importanta, putere si avere prin mijloace obscure.

Ideea ca intre alesi si alegatori se afla o prapastie nu e insa specific romaneasca. E prezenta in lume mai mult ca oricand. O serie de sondaje Gallup trageau, de curand, un semnal de alarma fara precedent: democratia nu inspira respect in lume (detalii la http://www.pagini.com).

Stirea trebuie sa ingrijoreze nu numai pentru ca pune in lumina neincrederea mondiala in democratie, ci si pentru ca apare intr-o perioada de renastere a democratiei.

Conform datelor, parlamentul este institutia cea mai lipsita de credibilitate in lume. Peste jumatate din populatia globului nu are incredere in legislativele tarilor in care traieste. Numai in jur de o treime din omenire crede ca cei aflati la putere guverneaza in numele „poporului". Iar neincrederea nu este concentrata doar in tarile nedemocratice.

In America de Nord, de pilda, numai 35% din populatie crede ca alesii conduc in numele alegatorilor, iar in Europa proportia e si mai mica: 30%. In fostele state sovietice cota e de numai 20%.

Un fapt cu adevarat cutremurator este ca, intrebati daca au incredere in politicieni, numai 1 din 10 europeni (atat din Est, cat si din Vest) spune ca da. Neincrederea lor este mai mare chiar ca a africanilor.

Criza de incredere e adancita de faptul ca oamenii nu par sa-si fi rezervat simpatia pentru alte grupuri sociale, potential mai credibile. Conform sondajului Gallup, putin peste 20% din populatia globului ar da mai multa putere preotilor pentru a redresa situatia. Cifra, desi joasa, e insa putin exagerata, pentru ca africanii par a fi foarte religiosi. Peste 70% din ei cred in onestitatea preotilor, samanilor, imamilor etc.

Paradoxul este ca acest val de neincredere apare intr-un moment in care democratia se afla in ofensiva. Conform organizatiei Freedom House, in 1974 putin peste un sfert din populatia globului traia in libertate. In 2004, proportia sarise spectaculos la aproape jumatate.

De unde, atunci, lipsa de incredere mondiala in democratie? Cauzele sunt si obiective, dar si subiective. Printre cele obiective se numara faptul ca democratia e renumita in istorie pentru tendinta de a face din lucrurile „simple" unele „complicate".

Ceausescu a daramat centrul Bucurestiului in cateva luni. Lui Basescu i-au luat cativa ani sa darame niste amarate de tonete.

Democratia face de multe ori casa buna cu coruptia. Politica democratica poate ajuta pe oricine, prin trafic de influenta, sa ajunga nu numai deputat, dar si bogat.

Criza democratiei are insa si cauze subiective. Daca nu putem fi cu totii politicieni, ne place sa le judecam defectele. Paiul din ochiul parlamentarului devine brusc mai gros ca trunchiul de stejar. Schimbarile dese de guvern, disputele, sofistica, libertatile transformate uneori in extravagante personale ii fac pe multi sa confunde democratia cu o lume fara niciun Dumnezeu.

Pentru ei, tirania este de preferat pentru claritatea cu care decide cine da ordine si cine asculta. Faptul ca aceasta claritate este impusa cu ajutorul kalasnikovului conteaza mai putin. Multi irakieni si multi romani care isi regreta fostii dictatori sunt marturia vie a acestui adevar.

Faptul ca democratia nu este apreciata, uneori chiar de cei care se bucura de ea, nu trebuie deci sa surprinda. Ce nu putem insa ingora e vorba de duh a lui Churchill: democratia e cea mai rea forma de guvernare, cu exceptia tuturor celorlalte.