Pentru a doua oara consecutiv, Calin Popescu Tariceanu demonstreaza ca este capabil sa preia initiativa politica in confruntarea sa cu Traian Basescu. Pentru ca acum vorbim pur si simplu despre un conflict deschis, ale carui desfasurare si deznodamant vor avea efecte importante asupra vietii politice romanesti.
In timp ce seful statului, fara a se fi consultat cu liderii coalitiei sau macar cu cei ai Aliantei DA, a avansat, aproape din avion, ideea unui referendum peste capul partidelor, pentru schimbarea din temelii a sistemului politic - prin introducerea sistemului unicameral - Calin Popescu Tariceanu, tot fara a cere vreo binecuvantare de la Cotroceni sau Alianta, a organizat consultari.
Si nu la partid ori la nivelul Aliantei DA sau al coalitiei. Ci la Palatul Victoria, acolo unde este sediul Guvernului. Iar initiativa lui Tariceanu a avut loc cu doua zile inainte ca Basescu sa se fi intalnit cu liderii partidelor si ai grupurilor parlamentare - la ultimii s-a gandit abia cand a citit mai bine Constitutia si legea referendumului.
Covorul de sub picioarele lui Basescu a fost, asadar, tras, intrucat acestuia nu-i mai ramane mare lucru de dezbatut, dupa ce zarurile au fost jucate la Palatul Victoria.
Cine va avea castig de cauza? Presedintele, care doreste Parlament unicameral, construit prin vot uninominal, procedura declansata in urma unui referendum, peste capul Parlamentului si al partidelor? Sau Calin Popescu Tariceanu, care se pronunta impotriva sistemului unicameral, propunand o republica parlamentara, care ii va taia sefului statului aripile pe care, constitutional, le are, in
prezent? Dupa parerea mea, nici unul, nici altul. Scorul va fi egal. Sau aproape egal. Dar acest scor egal, care pentru Basescu si PD va putea insemna o infrangere usturatoare, pentru Calin Popescu Tariceanu si PNL va fi un prim triumf. Aceasta este, insa, numai intaia runda. Ce se va intampla in runda a doua, atunci cand PD se va retrage de la guvernare?
Nu voi pune in balanta argumentele rationale pe care le pot invoca atat partizanii sistemului unicameral, cat si adversarii acestuia. O fac deja specialistii, care vor continua, aprofundand aceasta utila dezbatere. Eu voi incerca sa masor nu forta argumentelor, ci raporturile de putere dintre cele doua tabere.
Basescu si adeptii sai mizeaza pe presiunea pe care ar putea-o exercita opinia publica asupra clasei politice. Si, in principiu, populatia este mai inclinata sa se pronunte pentru un sistem cu parlamentari mai putini, in conditiile in care i se arata ca actualii deputati si senatori sunt costisitori si ineficienti.
Ea va raspunde probabil "da" unui referendum fortat de presedinte, la fel de simplu cum ar raspunde "da" si daca Traian Basescu ar intreba-o daca doreste ca, de acum incolo, energia electrica sa fie gratuita. Un atu important al sefului statului este si credibilitatea de care el, inca, se bucura. Mai mare decat a altor oameni politici sau decat a oricaruia dintre partide, luat in parte.
Ceea ce inseamna ca cetatenii considera, in continuare, ca Basescu este animat de buna credinta, si nu doar de dorinta de a obtine puteri discretionare. Asemenea avantaje il indreptatesc sa apese pe pedala de acceleratie, sprijinit fiind, fara cartire, si de Partidul Democrat.
In cealalta tabara sunt plasate toate partidele, cu exceptia PD care, ca dovada, a lipsit ieri nemotivat de la consultarile initiate de Tariceanu. Adversarii unui parlament unicameral, dincolo de argumentele pe care le invoca - si asupra carora, asa cum am spus, nu ma pronunt acum - vor utiliza instrumentul Constitutiei si al legii referendumului, pentru a se impotrivi proiectului lui Basescu.
Dar si puterea Curtii Constitutionale. De asemenea, Tariceanu va miza in forta pe accelerarea cursei integrarii europene, amenintand ca, in eventualitatea in care clasa politica isi va consacra eforturile unui referendum si unor noi alegeri, intrarea Romaniei in UE in 2007, si chiar 2008, va fi compromisa. Dar tabara Tariceanu are un handicap.
Majoritatea guvernamentala este extrem de plapanda, chiar in conditiile in care PD se afla la putere. Ce se va intampla daca PD pleaca in opozitie? Teoretic, un guvern minoritar va fi mai slab si mai putin apt sa sustina proiectele de lege ale reformei.
Este motivul pentru care PNL este in cautarea unui nou aliat. Care nu poate fi decat PSD. Un PSD ramas in opozitie, dar sustinand, totusi, eforturile Guvernului. Si mai ales razboiul acestuia cu Cotroceniul. Iar primul pret - daca vreti, avansul platit pentru o intelegere mai larga - va fi amanarea mascata, sine die a debarcarii presedintilor celor doua Camere.
De aici si posibila intelegere ca dezbaterii regulamentelor celor doua Camere sa ii fie consacrata doar o mica parte din timpul de lucru parlamentar. Asa ca nu mai e important momentul in care Nastase si Vacaroiu vor fi schimbati. Si nici daca asta se va intampla. Cutitele au fost puse pe masa. Nu se stie cine va castiga. Dar se stie cine va pierde. Cetateanul.
