Mario Vargas Llosa, este fara indoiala unul din marii scriitori ai lumii, unul din cei mai cititi, unul din cei mai prezenti. In Romania, este cunoscut inca din 1966, cand i-a aparut prima carte, "Casa verde". Au fost publicate apoi, in excelente traduceri, celelalte carti care i-au adus celebritatea, fiecare constituind un eveniment major in viata literara romaneasca.

"Matusa Julia si condeierul", "Orasul si cainii", "Conversatie la catedrala", "Razboiul sfarsitului lumii", "Povestasul", "Lituma in Anzi", "Cine l-a ucis pe Palomino Moreno", "Pestele in apa", "Elogiu mamei vitrege", "Paradisul de dupa colt", "Adevarul minciunilor", "Tentatia imposibilului" au facut ca opera lui Llosa, numai in aceasta parte de Europa, sa aiba foarte, foarte multi iubitori.

1995 a fost anul in care scriitorul a venit pentru prima data in Romania, cu prilejul lansarii uneia din cartile sale. A dat interviuri, a vorbit cu oameni de cultura, a vizitat cateva locuri, a tinut conferinte de presa.

A publicat apoi in ziarul "El Pais", la rubrica duminicala pe care o detine, un articol (preluat atunci de mai multe cotidiene din alte tari) in care a exprimat opinii personale despre ce vazuse si traise in tara noastra, timp de 4 zile. Faptul ca Llosa si-a "permis" sa formuleze cu spontaneitate intelectuala cateva observatii a starnit pe la noi manii de culise.

Nationalismul jucaus s-a indignat, orgoliul nostru, atata cat este, a luat-o putintel razna.

Au trecut de atunci 10 ani si Mario Vargas Llosa a fost tradus si citit in Romania in continuare, cu aceeasi bucurie, cu acelasi entuziasm.

In 2001, breasla scriitoriceasca din Romania a fost de acord cu initiativa lui Eugen Uricaru, pe atunci presedintele USR, de a institui, dupa modelul altor tari, un premiu international de literatura, premiu care sa capete in ani prestigiu si valoare.

Astfel, festivalul "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, in cadrul caruia se acorda Marele premiu "Ovidiu"(10.000 USD) si un Premiu al festivalului, a implinit in acest septembrie frageda varsta de 4 ani.

Facand bilantul celor patru editii, oricat de ranchiunosi am fi, oricat am vitupera, oricat am fi de: nationalisti, pesimisti, defetisti, teribilisti, rezervati in afirmatii, demolatori, cinici, meschini, indiferenti, greu de convins, nu se poate sa nu recunoastem ca niciodata in tara noastra nu au venit fara ezitari si fara trufii atatia scriitori importanti: Alain Robe-Grillet, Jorge Semprun,

Antonio Lobo Antunes, Ismail Kadare, Amos Oz, Jonathan Coe, Tomaz Salamun, Gaetan Souci, Cengiz Bektas si, bineinteles, anul acesta, Mario Vargas Llosa, care a primit Marele premiu "Ovidiu". Cativa dintre ei candideaza de mai multi ani la Premiul Nobel, au fost rasplatiti cu importante premii nationale si internationale, cartile lor se vand in tiraje ametitoare pentru piata de carte romaneasca.

Llosa a fost anuntat din timp de Uniunea Scriitorilor din Romania ca juriul festivalului "Zile si nopti de literatura" a hotarat ca anul acesta sa-i decerneze Premiul "Ovidiu".

Cum era si firesc, prezenta marelui scriitor a fost dorita si asteptata in primul rand de breasla care-i acordase premiul, de toti scriitorii aflati la Neptun, apoi de cititorii fideli, de traducatorii care au trudit de-a lungul anilor sa-i faca cunoscute operele, de reporteri, de redactori de televiziuni si de radio, de tineri care descopera literatura, de editori.

Noua, autorilor romani, cat si celor straini prezenti la Neptun, nemultumiti de fulguranta aparitie a scriitorului, doar in seara premierii, frustrati ca nu a avut loc o conferinta de presa in care sa putem dialoga, ni s-a spus ca i-a fost trimis inainte de Festival un program pe care el il respecta "cu sfintenie".

Revenit in Bucuresti, Llosa a fost dirijat catre doua conferinte de presa si o librarie, "Carturesti". Acaparat de cativa bodyguarzi culturali severi si foarte scortosi, la Institutul Cultural Roman (joi, ora 11.30), a fost obligat sa raspunda la intrebari care i s-au mai pus poate de zeci si de sute de ori, pentru ca brusc sa-i fie taiata legatura cu publicul din motive de... timp.

La ora 17.00, tot miercuri, la libraria "Carturesti", trebuia sa se consume un fapt inedit: o expozitie de fotografii ale fiicei lui Llosa, Morena. Spatiul infim pentru asemenea manifestare a facut ca valul de doritori de autografe sa fremete de disperare ca nu-si poate vedea scriitorul preferat, iar din fotografiile inghesuite pe pereti sa nu se vada mai nimic.

Indarjirea cu care s-a ales acest loc, de altfel extrem de agreabil pentru intalniri de carte locala, este inexplicabila. Scriitorul a rezistat totusi eroic in rumoare si aer inchis, zambind tot timpul, pana cand randul frematator s-a facut din ce in ce mai mic si ultimul autograf a fost inscris ca o pecete pe una din cartile proprii intinsa de o juna cititoare.

Remarcabila mi s-a parut grija organizatorilor de a-l tine pe Mario Vargas Llosa cat mai departe de scriitori, de a-i impune un program rigid, aproape cazon. Cel mai neplacut surprinsi, mai dezamagiti, au fost insa scriitorii straini, a caror prezenta la Neptun s-a datorat in parte si faptului ca voiau sa se intalneasca si sa-i vorbeasca celebrului scriitor. De unde sa stie ei ca romanul, cand prinde ceva, nu-l mai scapa din mana!

In conversatiile pe care le-a avut de curand la Madrid Mariana Sipos cu Mario Vargas Llosa, scriitorul spunea ca "Revenirea lui in Romania se vrea in primul rand un semn de recunostinta pentru cititorii cartilor sale, care l-au primit atat de generos in vizita precedenta din 1995, dar regreta ca programul care i-a fost comunicat de catre Editura Humanitas, cuprinzand zilele de la Neptun si

manifestarile din Bucuresti, nu-i permit un contact si un dialog mai apropiat cu cititorii sai si cu scriitorii".

La Constanta, zilele acestea, e in plina desfasurare un "Salon de carte" la care, pana in ultimul moment, s-a sperat cu emotie ca Mario Vargas Llosa va fi prezent.

Dincolo de gustul amar care a intrat in obisnuinta papilelor noastre, dincolo de frustrari, de esecul repetat al comunicarii, dincolo de micul sau marele balci care se repeta ori de cate ori din complexe sau din neatentie vrem sa fim invingatori de salon, pe Mario Vargas Llosa l-a onorat Premiul "Ovidiu", pentru care a venit in Romania si care, sunt sigura, va fi atribuit si la editiile urmatoare de catre juriul USR unui scriitor la fel de valoros.

As vrea, totusi, sa inchei acest "exercitiu de sinceritate" si amaraciune cu cateva propozitii si fraze spuse de Mario Vargas Llosa la conferinta de presa de la ICR, conferinta patronata de Institutul Cervantes (desi nu s-a prea observat acest lucru): "Intelectualii pe care-i frecventez sunt laici"; "Sunt un agnostic incompetent in ce priveste transcendenta"; "Nu imi sunt interzise

fantezia, irealitatea"; "Barbaria naste marea literatura"; "Literatura este anume facuta pentru a absorbi tot raul care poate fi trait in mod neprimejdios in viata"; "Literatura nu corupe oameni, oamenii corup literatura".

Despre Gongora, marele poet din "Secolul de aur spaniol", Llosa spune: "Poezia lui este o lume de senzatii, de vis, predispune la frumusete, ne face sa traim un Paradis laic, nu este periculoasa". Si despre noi: "Impresia mea este ca procesul de democratizare a avansat in Romania".

In legatura cu Gongora, despre care Mario Vargas Llosa crede ca nu se stie nimic in Romania, tin sa amintesc aici ca in anii '80 a aparut un volum masiv cu versurile sale, in traducerea lui Darie Novaceanu.