Cris, imi pare rau dar nu sunt de acord. Inca de atunci senzatia mea a fost ca T.B. nu doar ca nu l-a presat pe Tariceanu in seara respectiva, dar nici macar nu a stiut de decizia lui (senzatie bazata pe faptul, inedit, ca Cotroceniul a anuntat o luare de pozitie in chestiune, apoi a contramandat-o; ca si cum n-ar fi stiut ce sa zica).
Bun, asta a fost doar o senzatie; sunt insa doua argumente solide care pledeaza pentru pozitia mea:
a) Timp de cateva luni de zile T.B. a insistat (l-a presat, daca vrei) pe Tariceanu cu anticipatele. Niciodata, absolut niciodata, nu a facut un secret din asta, si nu s-a sfiit sa o admita public. De fapt, ironic, tocmai faptul ca e atat de ... extrovertit ii cauzeaza probleme, si il face vulnerabil acuzatiilor de (exces de) autoritate.
Prin iunie, insa, cu acelasi stil "pe fata" a recunoscut ca nu are acceptul premierului in chestiunea asta, ca nu poate si nu va face nimic fara acest accept, si ca a renuntat sa i-l mai ceara. Bineinteles, poate fi acuzat de ipocrizie, dar nici macar asta nu tine.
Poate fi ipocrit cineva care da in vileag (fortat sau nu) un lucru care l-a facut mult timp pe ascuns; dar cineva care ar incerca sa ascunda un lucru pe care timp de sase luni l-a trambitat pe toate canalele, ala nu e ipocrit, e idiot.
b) Argumentul cel mai tare vine de la Tariceanu. Spre lauda lui (totusi), acesta n-a recurs NICIODATA, nici macar la nivel de sugestie, la aceasta linie de aparare. I-ar fi fost extrem de convenabil, mediatic vorbind, sa lase impresia ca de fapt l-ar fi obligat Basescu sa-si dea demisia impotriva vointei lui. Si totusi nu a facut-o.
Sigur, multi i-au reprosat lui T.B. faptul ca nu l-a sustinut imediat; dar tine cont ca aparuse o situatie de conflict intre institutiile statului (Guvern si Curtea Constitutionala, era vorba de o lege in litigiu, daca iti amintesti, de la asta a pornit totul!) conflict pe care, ca Presedinte, era obligat sa-l medieze. La fel de sigur este ca T.B.
a fost profund deranjat, si e de inteles, de faptul ca Tariceanu a luat decizia fara sa-l consulte. Si asta nu neaparat pentru ca e "autoritarist", ci pentru ca modul in care Tariceanu a ales sa demisioneze a fost, intradevar, nefericit.
Normal ar fi fost (din punctul lui de vedere!) sa astepte sa vada daca medierea poate sa se dovedeasca cu succes (n-a fost cazul, nici la CC, nici in Parlament - articolele incriminate de Curte au fost radiate); si abia apoi sa-si anunte demisia. Asa s-a expus imediat atacului, virulent si foarte greu de respins, ca se foloseste de legea respectiva ca de un pretext.
Doc
