Consiliul Concurentei a declansat, de curand, o investigatie pe piata produselor si serviciilor pentru dializa, "ca urmare a disfunctionalitatilor cu care se confrunta aceasta piata".

Importatorii, caci ei fac jocul, nu au motive sa „roseasca" la investigatia Consiliului Concurentei, intrucat cererea ridicata din partea sistemului sanitar le da posibilitatea sa-si construiasca afacerea dupa principiul „cel tare castiga". Si asta pentru simplul motiv ca in Romania nu functioneaza nici un producator de dializoare, chiar daca el exista.

Necesarul de astfel de instrumente depaseste nivelul de 600.000 anual. La fel ca in cazul seringilor de unica folosinta, pe care sistemul sanitar din Romania le importa, desi la noi functioneaza doua fabrici cu tehnologie extrem de performanta, si in cazul dializoarelor prioritate au avut importatorii.

Inceput cu stangul

In cadrul subprogramului national „Preventia si controlul in patologia nefrologica si dializa" statul asigura gratuit, pentru 6.600 de bolnavi, medicamentele si materialele sanitare specifice hemodializei si dializei peritonale. Bugetul alocat acestui program se ridica, pentru acest an, la suma de 1.795 miliarde lei (52 milioane euro).

Dincolo de problemele pe care le intampina bolnavii, un lucru este cert: pentru importatorii de asemenea produse, afacerea este cum nu se poate mai buna. Sa revenim la societatea RA Medical Industries si la cele doua fabrici de seringi. Decizia de a construi asemenea capacitati de productie a venit din partea unor investitori privati, care au intuit potentialul pietei romanesti si nu numai.

Din nefericire, toate cele trei investitii, care se apropie de nivelul de 100 de milioane de dolari, au dat-o in bara inca inainte de a-si demonstra necesitatea.

Comun pentru Sanevit Arad si RA Medical Industries este ca ele au intrat in portofoliul Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, intrucat cei care au contractat creditele nu au mai fost in stare sa le ramburseze. Motivele sunt multe, dar nu asta conteaza acum.

Intrebarea care se pune este de ce statul roman, care este, in ultima instanta, marele perdant, nu a gasit solutii de redresare a acestor societati, cunoscut fiind faptul ca sistemul sanitar din Romania avea nevoie stringenta de ele.

Ca sa fim corecti pana la capat, trebuie sa spunem ca, in cazul Sanevit Arad si Famos Suceava, statul a incercat sa intervina acordand acestor fabrici ajutoare de stat. Din nefericire, banii s-au dus pe apa sambetei. In cazul RA Medical Industries, eforturile de salvare a societatii au lipsit aproape cu desavarsire.

Fostul presedinte al AVAB, Ionel Blanculescu, a avut cateva incercari de a vinde societatea, dar a esuat inainte de a-si vedea obiectivul atins.

Blestemul pamantului

Nici cu executarea silita fostul AVAB si actualul AVAS nu a avut mai mult succes. Au fost organizate nu mai putin de noua licitatii publice, dar pe parcursul desfasurarii acestora nu a fost inregistrata nici o oferta de cumparare si nu s-a prezentat nici un participant.

Care sa fie explicatia, avand in vedere cererea mare de produse pe care RA Medical Industries le putea realiza nu doar pentru piata romaneasca, ci si pentru pietele externe? Raspunsul oficial il aflam de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului: „Inexistenta cererii pe piata pentru instalatia de fabricatie dializoare se explica prin unicitatea si super-specializarea activului supus

valorificarii", dar si prin confuziile aparute asupra dreptului de proprietate pentru terenuri, care apartin unei alte societati.

„Desi bunurile societatii au fost promovate sustinut pentru a se realiza valorificarea, acest fapt nu s-a realizat, deoarece, chiar daca, din punct de vedere fizic, fabrica de dializoare reprezinta un ansamblu unitar constituit din teren, cladiri, utilaje, din punct de vedere al dreptului de proprietate, utilajele de producere si asamblare dializoare se afla in proprietatea SC RA Medical

Industries SA (si in garantarea creantei AVAS), iar cladirile si terenul aferent, active imobile de mare atractivitate, se afla in proprietatea unei alte societati", se arata in comunicatul AVAS. Cu alte cuvinte, terenul e cel care incurca lucrurile si nimeni nu are curajul sa se atinga de el, desi, culmea, se pare ca acesta se afla in proprietatea statului.

Altfel spus, statul, prin intermediul AVAS, detine o fabrica ultraperformanta de dializoare, dar nu stie ce sa faca si o tine inchisa de ani intregi. Intre timp, tot statul scoate anual din buget aproape 2000 de miliarde de lei (vechi) pentru a plati importatorii.

In loc de ferpar

RA Medical Industries SA a fost infiintata in 1994, fiind prima fabrica de dializoare din Romania si singura din aceasta parte a Europei. Primii actionari au fost: Astral Corporation, cu 35%, Romplast SA, cu 28%, iar restul - persoane fizice din cele doua societati. Astral Corporation promitea, la intrarea in actionariatul societatii, ca va asigura finantare externa de la o banca din Singapore.

Pentru demararea investitiei, societatea contracteaza un credit de la Bancorex in valoare de 11,8 milioane franci elvetieni. Creditul a fost garantat de furnizorul de tehnologie Mabetex Project Engineering, Elvetia. Patru ani mai tarziu, societatea Siat SA, avand capital majoritar de stat, da in judecata RA Medical pentru neachitarea chiriei pe teren si cladire, cerand falimentul fabricii.

La numai un an dupa infiintarea RA Medical Industries, actionarul Astral se retrage din afacere, locul acestuia fiind luat de George Constantin Paunescu, care intentiona, la vremea respectiva, sa construiasca in Romania un spital privat, impreuna cu firma elvetiana Mabetex.

Paunescu intra in afacere si majoreaza capitalul social al societatii de la 100 de milioane lei la 3 miliarde lei, devenind astfel proprietarul fabricii, cu 75% din actiuni. Omologarea produselor s-a obtinut in anul 1997, dar fabrica nu a functionat, practic, niciodata.

Asta in conditiile in care in Europa de Est nu exista nici o fabrica de acest gen, iar necesarul de dializoare al Romaniei este de peste 600.000 de bucati pe an. Existau insa pe piata, si exista si acum, doi mari furnizori din Germania si Statele Unite. Acestia s-au dovedit mai puternici, astfel ca fabrica romaneasca nu si-a gasit locul.

„Documentatia de omologare a produselor a fost depusa pe data de 8 septembrie 1996, dar omologarea a avut loc abia dupa 13 luni, la sfarsitul anului 1997, desi acest proces nu dureaza mai mult de doua-trei luni", se arata intr-un raport intocmit de fostul AVAB.

Pe de alta parte, raportul precizeaza ca „omologarea a avut loc la cateva zile dupa desfasurarea licitatiilor pentru achizitia dializoarelor si seturilor necesare pentru anul 1998, de catre centrele de dializa. Amanarea nejustificata a omologarii produselor a facut ca societatea sa nu poata participa la aceste licitatii". Restul e poveste.

Numai prin producerea de seturi de dializoare, cifra de afaceri ar fi putut ajunge la aproape 15 milioane de dolari anual, in conditiile in care societatea a fost proiectata sa suporte investitii pentru largirea gamei de produse medicale, printre care si pungi de sange, produs realizat de numai cinci companii din lume. Pentru aceasta insa, era necesara intrarea in functiune a fabricii.

Complicatii juridice si economice

Creanta neperformanta detinuta de Agentia pentru Valorificarea Activelor Statului la RA Medical Industries este in valoare de 12,3 milioane dolari, aceasta fiind preluata de la defuncta Bancorex, prin contract de cesiune de creanta. In vederea valorificarii creantei sale prin metode specifice, AVAS a efectuat analize peste analize.

In urma acestora s-a constatat ca situatia este atat de complicata din punct de vedere juridic, incat nu exista, practic, nici o posibilitate de a recupera creanta in termeni acceptabili. Astfel, au aparut implicatii de natura juridica si economica, decurgand din contractele de asociere in participatiune pe care RA Medical Industries le avea incheiate cu mai multe societati:

- lipsa fondurilor pentru asigurarea finantarii necesare demararii si derularii productiei, dar si lipsa activelor libere de sarcini care sa fie adecvate pentru garantarea unui credit ce ar fi putut fi acordat de o institutie financiara

- valoarea considerabila a necesarului de capital de lucru

- riscurile majore cu privire la previziuni, precum si ipotezele optimiste avute in vedere de societate la elaborarea bugetului

- existenta a numerosi creditori care detin creante de valoare mare asupra societatii, care au condus la concluzia ca, in vederea recuperarii creantei, pentru a preintampina riscurile la care ar fi putut fi expusa Autoritatea, se impunea aplicarea metodei de executare silita. In acest sens, a fost comunicat societatii titlul executoriu. Si cu asta basta.