Ieri, Presedintele Traian Basescu a ordonat tuturor romanilor sa nu mai dea spaga nimanui, niciodata, in vesnicie. Asta, imediat, mi-a adus in minte stiinta geometriei.

In geometrie, a ajunge de la punctul A la punctul B este usor pentru ca poti sa misti creionul atingind oricare punct aflat intre cele doua puncte date.

Dar cum ajungi de la A la B atunci cind nu ti se permite sa ocupi aceste spatii? Sau ce faci daca nu exista spatii intre punctele A si B si, cu toate acestea, cele doua sint in continuare definite ca avind localizari diferite? Aceste intrebari pot face, desigur, obiectul unor dezbateri intre matematicieni. Cu toate acestea, ele reprezinta metafore destul de pragmatice ale vietii de zi cu zi.

Chestiunea depasirii coruptiei in Romania inseamna, in mare masura, sa ajungi dintr-un punct in altul fara a ti se permite sa ocupi nici un spatiu intermediar.

Am plecat din punctul A, adica o lume in care dam spaga doctorului, politistului, inspectorului de la primarie si asa mai departe. De ani intregi putem deja sa vizualizam punctul B - o lume fara spaga. intr-adevar, oricine a calatorit in Occident a putut vedea cum arata o astfel de lume. Cu toate acestea, e ca si cum ai vrea sa treci peste o prapastie fara pod.

Este pur si simplu un lucru ce nu se poate face "cu pasi mici" pentru simplul motiv ca primul astfel de pas nu are sens.

Iata un exemplu fortat: daca platesc unui politist 250.000 lei vechi pentru a evita o amenda substantiala pentru depasirea vitezei, iar coruptia scade de la an la an, asta inseamna ca anul viitor ii voi plati 200.000 lei, apoi 150.000 lei in celalalt an si tot asa, pentru a putea participa la efortul tarii de a reduce spaga la zero pina in anul 2010?

Bineinteles, veti spune ca descrierea acestor pasi este incorecta. Chiar daca ei ar fi posibili, este de presupus ca nu ar fi dezirabili intotdeauna, chiar si din postura celui care da spaga si nu a celui care o primeste. Desi mi-ar placea foarte mult sa reduc in fiecare an spaga platita politistului, nu m-as simti deloc in siguranta daca as reduce spaga platita doctorului la spital.

Intrucit nu se poate evita faptul ca spaga este un fenomen de tipul "totul sau nimic" - ceva ce trebuie eliminat brusc si nu treptat - ar trebui sa ne concentram pe gasirea unei modalitati de a sari peste prapastie. Pentru a pastra metafora legata de geometrie, este destul de clar ca nu putem trasa o linie dreapta. Nici macar una serpuita.

Pur si simplu, trebuie sa ridicam virful creionului din punctul A si sa-l mutam in punctul B.

Si astfel ajungem la "ciudatenia" eliminarii spagii brusc si nu treptat. Nu avem cum sa stim care e momentul potrivit, iar efortul de a gasi un raspuns in acest sens ne-a pus adesea in situatii jenante din punct de vedere social. Te simti jignit intr-un mod cu totul special, atunci cind oferi spaga iar cineva refuza, chiar daca ramii putin mai bogat.

Poate ca vor mai trece ani pina cind astfel de episoade jenante vor disparea. Acest proces poate fi ilustrat cu o a treia metafora. Imaginati-va ca sinteti la o inmormintare, iar toata lumea este imbracata in negru. Brusc, gazda anunta ca inmormintarea se transforma intr-o petrecere disco.

Muzica incepe sa cinte, luminile intermitente sint pornite, tinuta trebuie schimbata, iar fiecare primeste o punga de plastic ce contine cele mai nebunesti elemente vestimentare, adaptate petrecerii.

Dar este o problema. Nimanui nu i se permite sa paraseasca petrecerea pentru a se schimba. Singurul mod de a-ti schimba hainele de doliu in haine de petrecere este sa faci acest lucru chiar acolo, pe ringul de dans. Evident, aceasta implica o "perioada de tranzitie" in care fiecare persoana este dezbracata.

Cei prezenti nu par dispusi sa faca acest lucru in acelasi timp (iar gazda refuza sa declare fatis o orgie, chiar daca aceasta ar fi o buna solutie). Majoritatea invitatilor sint stinjeniti, asa ca doar citiva se dezbraca. Altii asteapta sa vada mai intii cum arata ceilalti imbracati in hainele de discoteca. Altii pur si simplu refuza sa se schimbe.

Acest din urma grup va arata ridicol dansind pe noua muzica imbracat in haine de inmormintare.

Aceasta "ciudatenie sociala" de a nu putea sa elimini spaga treptat este un fenomen prin care romanii trec acum. Bineinteles, oamenii de rind, care dau spaga, si micii corupti (politistul, doctorul, inspectorul de la primarie) sint cei care trebuie sa "sufere" de pe urma acestei tranzitii jenante. Cei care dau si primesc spagi grase nu par deloc sa "sufere" vreo astfel de jena.

Poate ca politicienii isi pot schimba hainele suficient de repede incit nimeni sa nu observe ca sint goi.

Sau poate ca e altceva. Un mic secret ce se aplica si in Occident. Sus de tot, la virful piramidei politice, mult deasupra noastra, punctul B ocupa acelasi spatiu ca si punctul A!