Daca marea coruptie este cancerul Romaniei, spaga este uleiul care face sa mearga mecanismul ruginit si greoi al unui stat birocratic, imbacsit, lent, greoi si in ultima instanta ostil cetatenilor sai. Spaga e umana, umanizanta, utila in servicii gandite pentru a face viata omului insuportabila.

Tot ceea ce statul a conceput si legiferat ca obstacole in calea liberei initiative, a liberei circulatii, a dreptului la un serviciu de calitate si rapid, spaga elimina, niveleaza, amelioreaza.

Sa nu fim ipocriti, de fiecare data cand am rezolvat o problema banala, dar pe care legea o face insurmontabila, datorita unei mici atentii, a unui pachet de cafea sau a unui plic cu o suma modesta de bani, am fost fericiti. Sa dam cateva exemple, des citate:

1. Granicerii

Mana in mana cu birocratii Schengen, Romania impune cetatenilor sai conditii draconice de trecere a frontierei. Pentru a petrece o luna in Schengen, pana de curand trebuia sa arati suma exorbitanta de 3.000 de euro si multe alte documente. 3.000 de euro reprezinta veniturile unui roman pe un an si un salariu pe care putini occidentali il primesc lunar.

Sa spunem insa ca nu doresti sa calatoresti cu atata cash la tine, din frica legitima de hoti. Ai in schimb un card de credit international; cum poate granicerul verifica suma pe care o ai pe card? A o divulga inseamna incalcarea secretului bancar, la care avem dreptul cu totii. Reglementarea e deci si absurda, si nepractica, si anticonstitutionala.

Care e deci singurul recurs al cetateanului cinstit care are o suma modesta, dar vrea sa calatoreasca? O spaga moderata, care il scuteste de a indeplini niste conditii nerealiste, ridicule. Pentru retelele de prostituate, hoti, cersetori sau acordeonisti granita e oricum o formalitate.

In loc sa intareasca controlul si represiunea banditismului, statul il impovareaza pe cetateanul cinstit, obligandu-l sa dea spaga!

2. Doctorii

Spaga data doctorilor are doua aspecte, facand-o indoit morala si salutara. Primul aspect: salariile jignitor de joase acordate oamenilor care au facut cea mai grea si cea mai lunga facultate posibila. Dupa studii de 10-12 ani (facultate, rezidentiat, specializare), un chirurg la sfarsit de cariera (stiu datele din familie) castiga 8-10 milioane de lei.

Mai putin decat faimoasele femei de serviciu de la Parlament, mult mai putin decat orice prostanac care plimba esantioane cu masina. Singura motivatie pentru acesti oameni, care in Occident ar castiga 7.000-10.000 euro, este spaga.

Medicina este si ea un serviciu ca oricare altul; de ce ni s-ar parea firesc sa lasam sute de mii instalatorului, dar doctorul sa ne repare pe gratis sau contra unui pumn de maruntis primit de la stat? Fireste, daca doctorii din spitale ar fi platiti decent, ei n-ar mai lua spaga.

Autoritatile care permit unui ticalos de director CFR sa deturneze in cativa ani un miliard de euro se indigneaza ca doctorii platiti mizer isi rotunjesc veniturile, ducand astfel un trai aproape comparabil cu ceea ce merita.

3. Functionarii publici

Pentru orice act, adeverinta sau document la care avem dreptul ca proprietari, cetateni sau contributori, suntem nevoiti sa facem cozi infinite, sa alergam de la un birou la altul, sa completam tone de maculatura, sa ne declinam la infinit CNP-ul si genealogia. Adesea ne izbim de absurditatea legii, de cerinte de neindeplinit.

Naduful nostru se varsa asupra nefericitei de la ghiseu, care pentru cateva (putine) milioane de lei trebuie sa faca o munca ingrata, nepopulara, repetitiva.

Aceste biete functionare sunt paratrasnetul furiei noastre legitime impotriva celui mai mare dusman al romanului: Statul. Sa presupunem ca ti-a rupt copilul certificatul de nastere. N-ai facut caz, dar la un moment ti se cere originalul acestei fituici pentru schimbarea pasaportului.

Te duci la starea civila si observi ca legea prevede doar pierderea actului, penalizata cu o amenda de cateva milioane, sau furtul, care trebuie declarat in termen scurt la Politie si la ziar.

Ca sa nu platesti o amenda usturatoare, duci o atentie functionarei, care iti elibereaza actul rapid si fara probleme, asa cum ar fi fost firesc de la inceput. Daca toate aceste acte s-ar putea obtine pe Internet sau prin posta, cum se intampla in alte tari, nu ar mai fi nevoie sa dai spaga.

Sa privim lucrurile in fata: un pachet de cafea sau un milion in plic sunt singura solutie a cetateanului pentru a obtine un serviciu eficient.

Mica spaga permite unui functionar prost platit sa traiasca un pic mai bine, si noua ne permite sa fim bine serviti, ingrijiti, sau sa evitam aberatiile unui sistem birocratic si imbecil. Spaga provine din dorinta legitima a fiecarui om de a rezolva un lucru simplu pe care birocratia il face complicat. Ea nu e deci nici imorala, nici condamnabila.

Sa nu o confundam insa cu mita, care este o suma ceruta pentru servicii necuvenite sau pentru fraude.

Cumpararea notei la bacalaureat, refuzul de a opera un pacient care nu plateste, acoperirea unei contrabande sunt delicte penale, si ele trebuie pedepsite.

Dar toata agitatia recenta impotriva spagii este praf in ochi.

In timp ce marii ticalosi dorm linistiti, iar banii furati acestei tari cu mijlocirea statului securisto-birocratic se inmultesc in Elvetia, autoritatile intransigente se afla in treaba persecutand cetatenii si functionarii prost platiti.

In serviciile publice din Romania, spaga e adesea singura solutie. In masura in care ea provine spontan de la cetateanul exasperat de absurditatea si ostilitatea sistemului, spaga este partea umana dintr-un angrenaj inuman si dezumanizant.