Organizatia Natiunilor Unite l-a interzis printr-un acord semnat in 1977 de majoritatea statelor, inclusiv America. Dar face parte din arsenalul militar al mai multor tari si, mai mult, este operational. Invaluit in mister, proiectul HAARP a revenit in actualitate ca fiind una dintre posibilele cauze ale uraganelor care au devastat Golful Mexic.
"Fortele militare americane au capacitatea de a manipula modificarile climaterice, pot genera uragane, inundatii si cutremure", spunea, anul trecut, cercetatorul Michel Chossudovsky. Iar de o luna incoace, multa lume se intreaba de ce autoritatile americane au reactionat cu intarziere dupa ce Katrina a lovit puternic statele din Golful Mexic.
Dar putina lume indrazneste sa puna intrebari legate de posibilul rol al guvernului SUA in formarea si traiectoria uraganului care a lasat in urma peste 1.000 de morti.
De ce?
HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Project) a fost realizat in 1992 de US Air Force in colaborare cu US Navy pentru a detecta efectele pe care ionosfera le are asupra comunicatiilor si pentru a studia efectele stimularii electrice a ionosferei.
Prin varierea fazei si amplitudinii undei de iesire se poate realiza o focalizare a razei in orice directie din spatiu, inclusiv cea tangenta cu linia orizontului. Patentarea proiectului s-a facut pe numele lui Bernard Eastlung, inginer la Arco Power Technologies, iar amplasarea lui a fost stabilita in Alaska.
Primele companii care au furnizat armatei echipamentul HAARP a fost Arco Power Technologies, subsidiara a Arco Oil Company. Arco dorea sa gaseasca o utilizare a celor 30 miliarde de metri cubi de rezerve de gaze naturale din nordul Alaskai.
Deoarece livrarea acestora catre consumatorii civili s-a constatat ca este nerentabila, s-a hotarat utilizarea ei pentru alimentarea transmitatoarelor.
Ce?
Scopul proiectului insa, cel neclarat oficial, este realizarea unui scut energetic planetar care sa transmita cantitati mari de energie radianta pe teritoriul statelor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria.
Realizarea unui scut energetic planetar folosing ionosfera ca deflector de raza pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica.
HAARP mai poate sa realizeze comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul undelor radio si sa genereze semnale pentru inducerea in eroare a radarelor.
Cum?
Si asta nu-i tot. Sistemul poate sa declanseze haos meteorologic local la utilizarea puterilor mai mari de 1,7 Gigawatti. Poate sa determine scaderea concentratiei de ioni de Calciu din tesutul cerebral al oamenilor, poate sa afecteze sanatatea si psihicul subiectilor supusi unui experiment, mergand pana la a provoca afectiuni canceroase.
Cu ajutorul acestui sistem, exista posibilitatea de a alimenta prin inductie electromagnetica un avion aflat la 30 de kilometri timp de 10.000 de ore. In plus, HAARP are posibilitatea sa scurtcircuiteze intreaga incarcatura ionosferica care interactioneaza cu suprafata terestra.
Cum? Ionosfera este vazuta ca fiind armatura exterioara a unui condensator sferic, iar suprafata terestra este tratata ca fiind armatura de polaritate opusa a aceluiasi condensator sferic.
Sistemul militar poate sa perturbe stratul de ozon, care, daca este "lovit" pe o frecventa egala cu frecventa la care ozonul se descompune in oxigen, atunci radiatiile ultraviolete pot atinge suprafata Terrei distrugand toate formele de viata.
