Presedintele Basescu a facut o vizita pe „lacul rusesc" Marea Neagra, in Turcia. Declaratiile facute de dl presedinte s-au dorit, probabil, o mostra de aroganta cu care domnia sa le ceruse romanilor sa intre in Europa.

Fara sa clipeasca, liderul unei tari care intampina mari dificultati in a adera la Uniunea Europeana le-a spus raspicat turcilor: „Va spun ca puteti conta pe sprijinul Romaniei in dificilul proces de aderare la UE" si „nu va putea exista stabilitate integrala in regiunea noastra, atata timp cat Turcia nu va fi

membra a UE". Turcia, tara musulmana cu 71 milioane locuitori, urmeaza sa inceapa negocierile de aderare la UE pe 3 octombrie. Nimeni nu stie cu adevarat cat vor dura ele. Sau daca se vor incheia intr-un viitor previzibil.

Relatiile Bucurestiului cu Ankara au fost un adevarat model in perioada postdecembrista. Imediat dupa 1990, contactul multor romani cu strainatatea s-a facut prin Turcia, acolo unde nu era nevoie de viza de intrare. Turcia, ca atare, este un stat special in zilele noastre.

Ea este puntea dintre Est si Vest, dovada ca Occidentul si Orientul pot convietui in pace si prosperitate. Turcia a ajutat intotdeauna Romania in campania de intrare in NATO.

Schimburile comerciale bilaterale sunt de miliarde de dolari, investitiile sunt notabile, iar minoritatea turca din tara noastra este un model de comportament si integrare activa cu majoritatea romaneasca.

Clasa politica si societatea civila din Turcia - fiindca exista si asa ceva intr-o tara musulmana - simt ca destinul Ankarei este in Europa unita.

Liderii UE inteleg si ei acest lucru, dar, din nefericire, in acest moment istoric, in ciuda declaratiilor oficiale, integrarea Turciei in UE nu se va face nici maine si nici chiar poimaine.

Daca presedintele Basescu ar fi facut orice promisiune in care ar fi fost implicata numai Romania, istoria recenta a celor doua state ar fi justificat probabil acest lucru. Problema este ca presedintele a facut promisiuni implicand o organizatie din care Romania inca nu face parte.

Rezultatul este nefavorabil atat din partea Turciei, cat si a Uniunii Europene. Basescu nu ajunsese inca la Otopeni cand presedintele Parlamentului turc a acuzat UE ca „pune la incercare rabdarea Turciei, in timp ce tari precum Romania, Bulgaria sau Malta au beneficiat de un tratament diferit".

De partea cealalta, Austria, si nu numai ea, a ridicat imediat noi dificultati in calea simplei inceperi a negocierilor de aderare Turcia-UE.

Romania a intrat pe un fagas institutional care ne va duce pana la urma in Uniunea Europeana. Declaratiile greu de inteles facute de presedintele Basescu in politica externa – ba Axa, ba Caucazul, ba Transnistria, ba Turcia in UE – nu-i aduc voturi in interior, dar fac mari deservicii Romaniei in exterior.

S-a ajuns pana-ntr-acolo incat pana si micutul Ungureanu a contestat in public genialitatea politicii externe a mentorului sau: „S-ar cuveni taiat avantul patetic al celor care cred ca Transnistria e o tema mondiala". Pana acum, ministrul de externe si-o fi retractat in particular spusele, dand vina pe presa care nu l-a citat corect...

Dar pana si lui Ungureanu i-a scapat opinia dominanta a diplomatilor romani, dar si europeni, vizavi de abordarea presedintelui in politica externa. Continuarea sustinerii unor asemenea teze – ieri, la Craiova, Basescu a reafirmat pozitia privind „Marea Neagra e un lac rusesc" – poate intarzia drumul Romaniei catre Europa.