Alexandru Solomon: "Un film "noir" cu gangsteri intr-o tara comunista"

de     Ziua
Sâmbătă, 1 octombrie 2005, 0:00


Documentarul lui Alexandru Solomon, selectionat si premiat in ultimii doi ani la cateva festivaluri internationale si difuzat deja de televiziuni importante, a intrat ieri pe marile ecrane din Bucuresti, la Hollywood Multiplex si Movieplex.

Pelicula reface o "reconstituire", incercand sa gaseasca multiplele adevaruri din spatele unui jaf celebru din 1959, ai carui autori erau fosti demnitari comunisti, condamnati la moarte si executati dupa ce fusesera fortati sa "joace" in filmul, retusat propagandistic, al "hold up"-ului.

Intitulat, sobru, "Reconstituire", filmul (regizat de Virgil Calotescu) a rulat cu scop educativ exclusiv in reteaua de partid. In documentarul sau, Solomon exploreaza ceea ce se afla dincolo de "suprafata evenimentelor" si dincolo de imaginea manipulata a unor fapte greu de justificat.





Cum ati ajuns ca dintr-o poveste auzita de la niste prieteni ai mamei dvs. sa faceti un documentar?
Asa am aflat despre jaf, pe urma am mai citit una-alta din ce s-a publicat prin presa, dar declicul a fost filmul lui Calotescu, reconstituirea facuta la comanda Partidului.

E probabil singurul caz in care o fapta penala a fost reconstituita pentru publicul "larg", in scop propagandistic.

De ce a fost singurul nu stiu, oricum, e un experiment unic in Estul Europei si chiar in istoria cinematografului. Premerge toate soiurile de "reality show"-uri de acum, inainte de aparitia televiziunii: oamenii sunt luati, pusi sa joace, cum ar veni, propriile roluri, intr-un scop care-i incrimineaza si, de fapt, ii condamna. E un asasinat moral.

Partidul a avut nevoie de asta ca sa arate ca e atotputernic, s-au gandit ca pot trage foloase pentru miscarile politice pe care le doreau atunci, in primul rand epurarile.

Credeti ca modul in care a fost prezentat cazul, reconstituirea insasi faceau parte dintr-o retorica antisemita?

Reconstituirea, in mod sigur, poate mai putin pe fata decat ne-am fi asteptat (doar unuia dintre cei implicati i se da numele evreiesc, spunandu-se despre el ca e "element nationalist", ceea ce in traducerea limbii de lemn insemna sionist).

O parte din epurari avusesera deja loc, odata cu mazilirea Anei Pauker; ultimul val a urmat jafului si a privit Ministerul Comertului Interior, de Externe, cel de Interne, de unde au fost exclusi minoritarii, unii dintre ei fiind unguri. E, in mod evident, un gest pregatitor pentru instalarea a ceea ce s-a numit apoi national-comunism (pe care nu Ceausescu l-a inventat, ci Dej).

Acei oameni care-au reusit sa fure echivalentul unui milion de dolari nu erau niste talhari profesionisti. Gestul lor era el insusi o reactie fata de politica de epurari careia ii cazusera victime.

Cred ca asta se vede destul de bine in filmul meu. Din declaratiile lor, se intelege ca asta era o reactie. Ca oameni care luasera parte activ la instalarea comunismului, se simteau dati la o parte de politica purificarii etnice si au incercat sa se razbune.

Credeti ca si-au imaginat vreodata ca or sa scape dupa marea lovitura?

Noi putem specula mult si bine, dar n-o sa aflam mare lucru. Cred ca in situatii-limita, de criza, fara iesire, cum e un regim ca acela, in care nu puteai nici sa pleci, nici sa-ti traiesti viata, faci lucruri aparent irationale, lipsite de o explicatie pragmatica.

Faceau ei parte din acea generatie de militanti care au facut mai tarziu sa se spuna ca "evreii au adus comunismul" in Romania?

Fara indoiala, ei sunt unii dintre cei care au pus umarul la instalarea comunismului, dar asta nu inseamna ca ei l-au adus in Romania. Sa spui ca evreii au adus comunismul e ca si cum ai zice ca tancurile sovietice erau aici in plimbare, e complet ilogic. E adevarat ca PCR era format, la origini, in majoritate din minoritati, nu e un secret pentru nimeni.

Dar e un cliseu bazat pe nevoia de a spune ca nu suntem niciodata noi de vina, relele ni le-au adus intotdeauna altii, iar noi n-am contribuit cu nimic: suntem supusi vanturilor si vremurilor, care ne arunca dintr-o parte in alta... E fals. Sigur ca sovieticii au adus regimul comunist in Romania, dar pe urma el s-a instalat si a supravietuit prin colaborarea intregului popor.

Documentarele, putine cate sunt ele, au fost in Romania ultimilor ani unul din rarele moduri artistice de chestionare a trecutului recent. Avem documentare "revolutionare" social intr-o tara care nu are o scoala pentru asa ceva.

Pai de ce? Pe de o parte, documentarul s-a compromis sub fostul regim prin propaganda, doar 10-15% din ce se facea scapa de penibil, erau lucruri decente. Motiv pentru care lumea confunda documentarul cu un gen propagandistic.

Pe urma, dupa '89, el s-a practicat in aceiasi termeni fortati, incercand sa te-nvete ce sa gandesti; or, documentarul nu asta face, el iti arata despre ce sa gandesti, dar facand-o cu capul tau. Iar in al treilea rand, exista prejudecata, nu numai printre spectatori, dar si in mass-media, ca documentarul nu e o specie comerciala, nu aduce bani.

Deci, nu-l programam la televiziune, nu-l producem, nu-l coproducem; in spatiul public ne e si frica de subiecte controversate, in concluzie nu facem documentar.

Sunt totusi cativa oameni care s-au incapatanat sa se ocupe de asta, si e remarcabil ca, intr-o astfel de situatie, in noiembrie 2004 Romania a avut la Festivalul de la Amsterdam (un fel de Cannes al documentarului) patru filme in competitie.

E cumva paradoxal ca un astfel de film intra pe marile ecrane, si nu la televiziune.

Asa ni s-a parut si noua si am incercat, cred ca un an, la televiziunea publica, pe cand filmul nu era inca gata, sa intram intr-o coproductie. Mi se parea normal ca pe langa ARTE, BBC si France 2 sa fie si TVR, dar ei n-au considerat la fel.

Cum va asteptati sa reactioneze spectatorul de cinema la un astfel de film?

Sper sa fie macar enervat, tulburat, sa rada, sa planga. Cred ca filmul castiga niste lucruri in sala de cinema fata de televizor, pentru ca esti instalat in aceeasi situatie in care sunt si cei de pe ecran, iar eu nu m-am gandit ca fac documentar, m-am gandit ca fac cinema, cu o componenta politista, un fel de film "noir" cu gangsteri intr-o tara comunista. Asa ar trebui vazut.

Sunt momente in film la care nu poti sa nu zambesti macar. E "Marele jaf comunist" un documentar la care e bine sa razi?

E o reactie normala: trebuie sa razi, fiindca si cruzimea e comica uneori; radem de comunistii de atunci, sunt comici in batosenia lor. Rigiditatea creeaza comic. Belu Zilber spunea despre comunismul romanesc ca e un amestec de Caragiale si Stalin. E definitia cea mai buna.



















49 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri