PSD e un partid european in masura in care nu e un partid national. Diferenta vine din instinctul pur vinatoresc pe care se bazeaza agenda acestei fiinte politice imbatrinite in oportunism.

La un moment dat, Europa a devenit convenabila si, din acea clipa, PSD a descoperit o retorica noua. Fata partidului s-a lustruit spre exterior. Proverbele poststaliniste despre despotul luminat au fost trimise la arhiva. Partidul si-a comandat lexic si gindire noi. Veteranii cu miinile patate de etatism au fost retrasi in interiorul aparatului.

In fruntea noii masini de generat aer european neconditionat au aparut Nastase, Geoana si Severin, printi ai retoricii si maratonisti ai euronuantelor. PSD a instaurat Cultul Integrarii Europene si l-a legiferat, apoi, in 2003, printr-un referendum de nivel african. La sfirsitul lui 2004, continentul PSD era, deja, parte a protectoratului socialistilor europeni.

Günther Verheugen proiecta asupra tarii o umbra de guvernator si asupra partidului siguranta pe care o putea da doar presedintele filialei PSD Bruxelles.

Acest aranjament se baza pe complicitatea unei birocratii locale atotputernice cu o birocratie de interese materiale si ideologice, franco-germana. Ea a permis, de pilda, in octombrie 2004, incursiunea de profil otoman a prim-ministrului francez Jean-Pierre Raffarin, la Bucuresti. Gas de France si Vinci, sosite in trena lui Raffarin, au fost omenite, instantaneu, cu concesiuni majore.

Astfel conceput, contractul PSD – Europa nu prevedea aproape nimic, in ce priveste reformele de adincime ale institutiilor si practicilor de contact cu cetateanul. Justitia si administratia interna, cele doua motoare fundamentale, ale vietii de stat si in stat, au ramas in concesiunea si prizonieratul PSD.

Desi guvernul a incheiat, formal si superficial, toate capitolele de negociere cu Uniunea Europeana, Justitia a ramas un simbure de putere feudala la dispozitia PSD, iar administratia locala a continuat sa lucreze ca brat inarmat cu comenzi ale Partidului.

Contractul PSD – Europa era o intelegere minunata pentru cele doua aparate birocratice semnatare. Partea europeana putea bifa „europenizarea" unei tari din marele tarim asimetric rasaritean, iar PSD capata firmanul si monopolul de modernizator al tarii.

Alegerile din decembrie 2004 au tulburat termenii contractului. Din acest punct de vedere, alegatorii romani si-au exercitat, cu adevarat, dreptul la meditatie si optiune asupra relatiei cu Uniunea Europeana, in alegerile din 2004 si nu la referendumul grotesc din 2003. Referendumul a fost un „da" colectiv si, in fond, mut, organizat de guvern, dupa modelul sedintelor de partid.

Alegerile din 2004 au provocat un vot critic, in care romanii au vorbit despre organizarea statului in care traiesc. Acest comentariu colectiv n-a reusit doar sa puna capat proiectelor semi-dinastice ale PSD. Desi lipsit de o greutate decisiva, votul din decembrie 2004 a deschis discutia despre Justitie si Interne, cele doua institutii de care depinde calitatea vietii cetatenesti a romanilor.

Or, pe acest teren, conflictul dintre PSD si Alianta D.A., intre stenogramismul PSD si populismul lui Basescu, era inevitabil. Monica Macovei a devenit, logic, vedeta si urmatorul posibil martir al acestei incercari. PSD s-a retras tactic, dar a revenit, contraatacind din interiorul institutiilor pe care le-a contaminat si le-a denaturat.

S-a tras si, de data asta, nu mai avem orbul lui 22 decembrie 1989: tragatorii de elita se afla, inca, in fotoliile Curtii Constitutionale.

A doua reactie PSD a mers pe directia interventiei de cancelarie. PSD a amenintat, inca din mai, cu pira, la Bruxelles. Intre timp, Adrian Severin, una dintre stelele juridico-diplomatice ale partidului, a tinut sa lase o urma si in istoria literaturii de rasa. Incidentul l-a scos din circuit. Citeva zeci de hoteluri si companii aviatice europene l-au pierdut de client.

Insa tema Justitiei ramine. Recentele declaratii de sprijin pentru planul Macovei, ale comisarului european pentru Justitie, Franco Frattini, sint un pas inainte. Sensul lor trebuie bine inteles: Justitia si Internele au nevoie de o reparatie capitala. Caci, in termenii vechiului contract PSD - Europa, ele reveneau, suta la suta, aparatului PSD si nu natiunii romane.