La facultatile particulare merg cei care nu si-au permis sa plateasca meditatiile pentru a intra la stat. Facultati de stat cu taxa, universitati private cu scutiri de taxe, un invatamant de stat costisitor si un sistem privat cat mai permisiv caracterizeaza invatamantul universitar din Romania, unde nici unul dintre sisteme nu poate fi considerat o alternativa la celalalt.
"Ai terminat facultatea la stat sau ai facut vreo particulara?" este o intrebare al carei raspuns inca mai conteaza si face diferenta intre absolventi sau candidatii la diverse posturi. Chiar daca invatamantul particular s-a mai asezat cat de cat pe niste baze, cel putin mai bine reglementate, daca nu mai solide, nu este scutit de priviri critice si de probleme.
Cele mai mari probleme insa le-a avut invatamantul particular la inceputul anilor \'90, cand, in lipsa unei legislatii care sa impuna standarde sau macar limite, apareau si dispareau universitati aproape peste noapte. Sute de tineri se trezeau ca au cheltuit banii degeaba un an sau chiar patru si, ajunsi in pragul licentei, aflau ca studiile lor nu au nici o valoare.
Mai grav era faptul ca banii dati pe studii nu mai puteau fi recuperati. Reglementarile au venit ulterior, dar nu au rezolvat problema in totalitate. In 1993, Legea 88 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor spunea ca universitatile se infiinteaza prin lege si functioneaza pe principiul nonprofit.
Aceeasi lege infiinta si Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare, aflat sub control parlamentar, care evalueaza dosarele de acreditare. Acreditarea se face pe facultati sau specializari, in functie de o serie de criterii legate de spatii, dotari, numar de studenti, dimensiunea corpului profesoral si performantele studentilor.
Practic, nu exista o statistica a numarului de studenti care au absolvit o particulara, cu atat mai putin a celor licentiati. Au trecut insa aproape 10 ani pana cand ministerul si consiliul au inceput sa atentioneze candidatii cu privire la posibilitatea de a se pacali cand aleg facultatea pe care vor sa o urmeze.
Doar de putini ani viitorilor studenti li se atrage atentia ca au dreptul sa ceara facultatii la care se inscriu o copie dupa legea de acreditare si ca e posibil ca doar un numar limitat de specializari sa fie acreditate, chiar daca exista o astfel de lege ce se refera la facultatea respectiva.
Banii particularelor
Perceptia despre facultatile particulare este ca au bani, ca profesorii sunt bine platiti si ca acolo nu se prea face carte, ci ca sunt fabrici de diplome. Daca treci pe langa sediile lor, iti dai seama ca cel putin una dintre aceste supozitii este fundamentata.
"Constructia a fost facuta cu bani imprumutati de la BRD", explica Mihaela Dinu, prorector la Universitatea Romano-Americana, existenta sediului din Bulevardul Poligrafiei.
O constructie moderna, ce aduce cu sediile cele mai recente ale bancilor mari din Bucuresti, care se desfasoara pe 34.000 metri patrati, un edificiu impresionant prin dimensiuni, arhitectura, tehnologie de constructie, dotari si functionalitate, dupa cum il considera si rectorul fondator, Ion Smedescu.
Sticla, marmura, metal, materiale moderne de constructie, sali cu cele mai moderne dotari si tehnologie de ultima ora, sali de sedinta cu perspectiva, internet cafe pe holuri, laboratoare, camin-hotel, sala de fitness, capela - toate acestea definesc investitia, a carei valoare nu am reusit sa o aflam. Dar ea nu s-a terminat, ci continua, ne asigura Mihaela Dinu.
Chiar daca mare parte din suma a fost obtinuta prin credit de la BRD, banca ce are o filiala deschisa la parterul caminului, in aceeasi curte, o parte importanta o reprezinta taxele stranse de la studenti.
450 de dolari (euro, de anul acesta) pe an taxa de scolarizare, peste 12.000 de licentiati cu care se mandresc, de la care, pe langa taxa de studii, au mai luat taxa de inscriere, 70 RON anul acesta, taxa de licenta, 500 RON, tot in vara acestui an, 12-17 euro restanta sau reexaminarea, acolo unde a fost cazul, 85 de dolari pe luna cazarea in caminul-hotel cu obligativitatea de a lua si bonuri de masa de 11 RON pe saptamana.
Toti acesti bani au fost reinvestiti, pentru ca legea spune ca institutiile de invatamant sunt organizatii nonprofit. Lupta pentru studenti dusa intre cele cateva mari "particulare" - "Spiru Haret", Romano-Americana, "Dimitrie Cantemir", Hyperion - este foarte puternica, iar armele sunt, pe de-o parte, nivelul taxelor, iar pe de alta, facilitatile suplimentare.
Totusi, taxele sunt mai mici decat la stat sau alte universitati particulare, ne asigura Mihaela Dinu. In ultimul timp, rectorul Ion Smedescu a primit cereri chiar din partea propriilor profesori pentru a mari taxele de scolarizare - sustine ea. Dar, cu toate creditele contractate, cu toate ca alte universitati au taxe mult mai mari, nu a fost de acord, povesteste prorectorul.
Si asta pentru ca in 1991, cand a infiintat universitatea, a vrut sa o deschida tuturor celor care vor sa faca o facultate. Asa ca acum au studenti din toate paturile sociale. Studenti care, contra 450 euro pe an, cumpara dreptul de a invata intr-un sediu modern, curat, luminat, incalzit, dotat, cumpara accesul la biblioteca, cumpara competente, acces la internet si altele, sustine Mihaela Dinu.
Isi cumpara, de fapt, esecul de la stat, spune Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti, dar si Coordonatorul Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Media.
Criza comuna de profesori
Acreditarea universitatilor particulare s-a facut in doua etape, iar acum sunt 32 de universitati si institute teologice acreditate, 23 autorizate provizoriu sa functioneze, sase scoli de studii postuniversitare academice si 33 de institutii de invatamant superior care functioneaza in lichidare si nu mai au dreptul de a organiza examen de admitere.
Ceea ce inseamna un total de 94 de institutii de invatamant superior care scolarizeaza contra unei taxe. Dintre cele autorizate provizoriu sa functioneze, cel mai cunoscut nume este Universitatea Media. Desi este surprinzator pentru cei mai multi, universitatea lui Adrian Sarbu nu este acreditata.
De ce? Prorectorul Horea Murgu spune ca este o chestiune legata de spatii, dotari si bani, nu de performante. Dintre cele trei facultati ale universitatii, cea de Jurnalism este cea mai aproape de acreditare. Principala problema a acesteia este cea legata de corpul profesoral.
Pentru a se acredita, jumatate din acesta trebuie sa fie cadre didactice angajate permanent, iar cealalta jumatate poate fi formata din colaboratori sau cadre didactice asociate.
De ce nu se poate indeplini aceasta conditie la o facultate cu o medie de 40 de studenti pe an, deci putin peste 150 inmatriculati intr-un an universitar care are nevoie de 12-13 cadre didactice? Pentru ca nu au de unde sa ii ia. Traditia invatamantului jurnalistic in Romania lipseste. Prima facultate de gen a aparut dupa 1989.
Inainte existau tentative puternic politizate in cadrul scolii politice "Stefan Gheorghiu". Asa ca abia incepand cu anii \'90 se formeaza cadre didactice, in special in cadrul facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Universitatea Bucuresti. Cadre didactice care predau si in alte facultati din tara, inclusiv la Universitatea Media.
Daca s-ar angaja definitiv la Universitatea Media, ar lasa descoperite locurile la Universitatea Bucuresti.
Aceasta situatie de colaborare se intalneste la mai toate facultatile particulare din tara, chiar si cele care abordeaza sapecializari cu traditie. Este o situatie avantajoasa de ambele parti. Universitatea nu trebuie sa investeasca in formarea cadrelor didactice, iar profesorii, prost platiti la stat, isi maresc veniturile astfel.
Problema pe care aceasta practica o ridica este ca cele mai multe facultati particulare procedeaza asa si aduc de la pensie profesori depasiti de noile realitati si metode didactice. De aceea, in continuare, desi avem mai multe facultati decat ne trebuie, imaginea profesorului universitar este aceea a unui tip batran, sever si cu metode de predare invechite.
La stat sau la particulara?
Ca invatamantul de stat cu taxa este scump sunt de acord si cei din sistemul de stat, si cei de la particulare. Cum s-a ajuns aici? Fondurile insuficiente de la stat au fortat universitatile sa adopte acest sistem de invatamant cu taxa in cadrul universitatilor de stat.
Daca pana acum aveam doua tipuri de scolarizare diferite si clar distincte - gratuit la stat si pe bani la particular -, acum avem scutiri de taxe la particulare si locuri cu taxa la stat. In plus, cele doua tipuri de universitati isi impart aceiasi profesori. Totusi, facultatile particulare nu sunt privite ca a fi foarte eficiente din punct de vedere academic: nu pregatesc elite.
Din punct de vedere financiar, politica adoptata de stat e diferita de cea de la privat: scump la stat, pentru cei care vor intr-adevar sa investeasca in educatia lor, ieftin la privat, pentru a putea plati taxele cat mai multi.
"Invatamantul trebuie sa fie platit. Nicaieri in lumea moderna invatamantul nu mai este gratuit. Este absurd sa pregatesti pentru economia de piata oameni care sunt obisnuiti sa primeasca totul de-a gata: subventia pentru studii, subventia pentru cazare, subventia de masa.
Este o contradictie fundamentala aici", spune coordonatorul Facultatii de Jurnalism de la Universitatea Media, care este, in acelasi timp, si decanul Facultatii de Jurnalism de la universitatea de stat. Acelasi lucru sustin si reprezentantii Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala. Centrul are o propunere de a modifica actualul sistem de finantare a universitatilor publice.
Adrian Miroiu, profesor in SNSPA, coordonatorul proiectului, spune ca taxele de scolarizare pentru universitatile de stat ar trebui sa se ridice la 5.000 de euro pe an.
La randul sau, Mihai Coman sustine desfiintarea locurilor fara taxa in universitatile de stat. O taxa mai mica decat cea de acum, dar pe care sa o plateasca toti studentii. Pentru ca facultatile nu au bani, maresc numarul locurilor cu taxa.. Spatiile insa raman aceleasi, ca si numarul profesorilor. Ceea ce dauneaza procesului de invatamant.
Universitatile particulare condamna posibilitatea celor de stat de a scoate la concurs locuri cu taxa. Spun ca acestea se transforma intr-un concurent neloial. Taxa generalizata este prezentata de sistemul de stat ca solutie, lipsa taxelor o cer privatii.
O alta solutie, alternativa la taxa generalizata, ar fi reducerea numarului universitatilor de stat, si atunci ar creste sumele pentru celelalte, pentru camine, ar creste posibilitatile de cazare. Dar rezultatul ar fi, peste cativa ani, o totala deruta a angajatorilor, care nu vor mai sti care sunt criteriile si o totala deruta la nivelul societatii, sunt de parere sociologii.
Impunerea unor standarde de calitate in invatamant de catre ministrul Miclea ar putea fi o alta solutie pentru rezolvarea problemelor din invatamantul de stat si cel particular. Desi procedurile de aplicare a acestor prevederi sunt clare, mediul academic este sceptic in ceea ce priveste aplicarea lor.
Mihai Coman transeaza problema si mai dur: "De la stat ar trebui sa intre in lichidare cel putin o treime din universitatile din provincie, care nu au nici o baza academica reala, de la particular - o multime de sectii ar trebui desfiintate, iar in timp sa se produca o reasezare, sa se produca centrele de excelenta."
Mai ceva ca-n State
La noi, sistemul este pe dos fata de restul Europei si de SUA. Daca aici taxele percepute de universitatile de stat sunt mai mari decat cele de la particulare, nu este vina statului roman, care se caliceste, ci a fondatorilor universitatilor particulare. In SUA, scolarizarea la o universitate de stat buna costa cam 6.000-10.000 de dolari pe an.
La Princeton, dai 40.000 dolari intr-un an daca vrei sa obtii o diploma acolo. Si asta pentru ca Princeton este un centru de excelenta privat, unde nu are acces oricine.
La noi e invers. La stat se duc cei mai buni, asta-i sigur, dar se duc si cei cu bani, chiar daca perceptia este ca particularele ii inghit pe cei bogati. "La noi, facultatile particulare functioneaza pentru clasele mai putin instarite care nu au putut face fata investitiei pentru reusita la stat. Si stim ca atunci cand spunem investitie spunem meditatii.
La stat vine o elita care a investit un an-doi in pregatire prin meditatii, iar cei care nu pot se duc la particulara, unde a disparut admiterea, au disparut exigentele de intrare si exigentele de iesire", spune Mihai Coman.
Daca in Romania intrebarea "ai facut vreo particulara?" are un usor sens peiorativ este intr-o oarecare masura si din vina universitatilor particulare, care nu au reusit sa isi construiasca o imagine buna pe considerente academice si legate de excelenta.
Imaginea lor este de absorbante de bani care functioneaza pe sisteme de tipul "porti deschise", care ii primesc pe toti cei care au bani sa plateasca o taxa, care oricum nu este mare, si care au nevoie de o diploma. Acest sistem a dus deja la o inflatie de diplome in domeniile preferate de particulare: drept, economie, limbi straine.
Prabusirea demografica ameninta universitatile
"Numarul mare al universitatilor particulare este produsul lui Ceausescu, prin decretul privind interzicerea avortului. Ponderea populatiei de 30-35 de ani fata de categoriile de varsta de 20-25, 25-30 este de doua ori si jumatate si chiar de patru ori mai mare.
Pentru ca dupa Revolutie masa aceasta mare de tineri nu avea de lucru, nu gasea nimic care sa o absoarba, atunci sansa lor era sa isi lungeasca agonia inca patru ani pe bancile unei universitati particulare. Intr-un anumit sens, universitatile particulare sunt urmarea unei masuri a lui Ceausescu care nici nu s-a gandit la asa ceva.
Sigur, acest val se duce, urmeaza valul invers, de prabusire demografica. Peste cinci ani numarul celor care vor termina liceul va fi de doar o treime din cei care il termina acum si au terminat pana acum. Fizic, o multime de universitati vor fi eliminate.
Iar ele nu sunt pregatite sa faca fata acestei situatii, pentru ca ele nu au reusit sa aiba un brand care sa fie atractiv din punct de vedere academic. Brandul lor este atractiv din punct de vedere populist: taxa mai mica, se intra usor, ofera cazare. Oferta lor este una sociala. Iar piata se va goli."
Mihai Coman, coordonator Facultatea de Jurnalism, Universitatea Media
Particularele, tratate la fel ca facultatile de stat
Dupa acreditare, universitatile particulare au acelasi statut ca si cele de stat, spune Dumitru Miron, secretar de stat in Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Ca si cele de stat, acestea sunt prinse in hotararea de guvern privind nomenclatorul specializarilor de licenta, structura organizatorica este aprobata tot prin hotarare de guvern, prevederile privind structura anului universitar si cea a calitatii invatamantului le ating in aceeasi masura ca pe cele destat.
Singura diferenta, spune secretarul de stat, este ca ele nu primesc subventii de la buget. In rest, ministerul are asupra lor aceeasi putere ca si asupra celor de stat, iar ele raporteaza ministerului in aceeasi masura in care o fac si celelalte universitati.
Cine obtine acreditarea
- La fiecare facultate, colegiu si specializare, cel putin 50% din totalul posturilor trebuie sa fie cadre didactice cu norma de baza sau cu post rezervat, titularizate in invatamantul superior, iar din acestea cel putin 20% sa fie profesori universitari si conferentiari universitari.
- Cel putin 51% din totalul primelor trei serii de absolventi sa promoveze examenul de licenta (examenul se va sustine la anumite facultati, stabilite de Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare). Pentru fiecare serie, promovabilitatea trebuie sa fie de cel putin 40%.
- Universitatea trebuie sa faca dovada ca in perioada de functionare provizorie a utilizat cel putin 25% din venituri pentru investitii in baza materiala proprie.
Cat te costa facultatea economica
- Taxa de scolarizare: 350-400 euro la facultatile particulare, peste 500 de euro la ASE.
- Taxa de inscriere la examenul de admitere: 50-70 RON la facultatile particulare, 70 RON la ASE.
- Taxa de inscriere la examenul de licenta: 500 RON la facultatile particulare, 600 RON la ASE.
