Presedintele tuturor, dar al tuturor romanilor, Traiaaaan Basescuuuuuuuu, a facut ce-a facut si iar ne-a dat o tema. Tema nationala, se-ntelege! El ne-a cerut ca, din data de 28 septembrie 2005, sa nu mai dam spaga.
Sa vedem si noi ce se intampla, omoram sau nu omoram coruptia mare, mijlocie, mica, foarte mica si inexistenta dintr-o data, si facem si noi, romanii, cu Traian Basescu-n frunte, ce n-am putut face atata amar de vreme.
M-am luat si eu dupa presedinte si n-am mai dat nici o mica atentie, ca sa nu-i zic chiar spaga, fiindca suna jignitor.
Baiatului de la ziare i-am cules tot maruntisul de pe taraba, la benzinarie n-am lasat nimic casieritei si nici tipului care a tinut pompa si mi-a spalat parbrizul; mai departe, in drum spre serviciu, n-am mai crapat geamul pentru vreun cersetor matinal - ca si mila asta stradala tot un fel de spaga e, doar ca mai sociala -, la pranz am cerut nota de plata si n-am mai stat sa calculez 10-20% din
total, pentru chelner, ce mai tura-vura, eu il ascult pe presedinte!, am trecut si pe la policlinica, pentru niste analize, le-am platit si-atat, fara flori, cafele, ciocolate sau tigari, nici vorba de plic, pe la administratia financiara am dat o raita cu treburi si am strans din dinti, cat a durat coada de la ghiseu, insa nu mi-am calcat pe inima sa indes vreunei doamne functionare niste
bancnote fierbinti in buzunar, dar... si-aici sa va tineti bine, am ajuns seara si la coafor. N-am avut ce face si le-am povestit fetelor ca, de azi, eu nu mai las bacsisuri, ca ziua de 28 septembrie o voi trece in calendarul meu personal ca fiind momentul din care voi incepe sa fac economii serioase, plus ca am si constiinta faptului ca voi contribui la insanatosirea economiei si a societatii.
Si da-i si lupta si explica, n-am bagat de seama la felul cum manevreaza coafeza foarfecele. Am platit constiincios pana la ultimul leu, mi-am luat restul - tot pana la ultimul leut - si... pe-acolo mi-a fost calea!
Prea tarziu am realizat care a fost concluzia acelei zile. Am economisit 25-30 de lei noi, dar mi-am pierdut podoaba capilara. M-am luat dupa presedinte, n-am mai dat spaga si m-au tuns castron!
Aceasta a fost, pe scurt, viata unui roman obisnuit, dupa indemnul mobilizator lansat de Traian Basescu. Un roman ipotetic, cred ca v-ati dat seama, pentru ca, in realitate, nimeni nu are atata minte sa se supuna de bunavoie oprobriului semenilor, doar pentru a se pune bine cu presedintele si a-i urma sfatul fara sa clipeasca.
Sa fim seriosi, toata lumea este de acord ca mita, spaga, peschesul - coruptia sub diversele ei forme, anodine sau nu - ne fac rau, ne ingreuneaza existenta, ne sacaie, dar nimeni nu e dispus sa se sacrifice chiar el, de ce chiar el?, pentru un interes atat de general.
Asa ca, va spun cinstit, domnule presedinte, am lasat si ceva maruntis baiatului de la ziare, am dat si de pomana pe la intersectii, am socotit si 15% din nota de plata la restaurant, am indesat si in buzunar la circa financiara si am cumparat un buchet mare de flori si inca ceva, dar nu va spun ce, pentru medic.
Ce sa fac? Sunt o pacatoasa, nu m-am putut abtine, exact ca milioanele de romani care prefera sa se umileasca dand mita unor oameni ori importanti - precum cei care dau aprobari si autorizatii -, ori fara de care nu pot trai - cum ar fi medicii.
Daca presedintele tarii ne-ar putea ajuta ca macar veniturile in sistemul sanitar si in cel birocratic sa fie mai mari, spaga marunta ar disparea de la sine. Acum, ce facem cu indemnul? De el ar trebui sa tina cont cei care intra in contact cu „aprobatorii Romaniei" - i-am numit aici pe cei care hotarasc licitatii si contracte grele. Lor ar trebui sa nu li se mai dea spaga.
Dar cine-i fraierul sa se sacrifice? De bine, de rau, la coruptia mica te tunde castron daca nu dai spaga, dar parul creste la loc. Dar la coruptia mare... te rade de tot! Si de peste tot!
