Ca presedintele Traian Basescu vrea sa stoarca mai multi bani din zona de activitate a grupurilor pe care le-a etichetat „de interese", nu este, in sine, condamnabil. Din punct de vedere fiscal insa, o astfel de razbunare nu poate da rezultate notabile.
Administratia de la Bucuresti s-a transformat intr-un generator de idei fiscale. In functie de autoritatea din partea careia izvoraste initiativa aducatoare de noi taxe si impozite, impactul acesteia asupra Ministerului Finantelor difera. Cind sugestia vine din Dealul Cotrocenilor, aceasta pare suficient de puternica pentru a fi preluata grabnic.
Modul in care presedintele gaseste de cuviinta sa comunice ca tigaretele, de exemplu, s-ar putea scumpi, este la fel de socant. Domnia Sa nu spune, de pilda, ca avem nevoie de mai multi bani la buget si de aceea trebuie sa creasca mult mai repede accizele la tutun.
Presedintele gaseste o formula alambicata, in care sugereaza ca nu banii sint importanti, ci faptul ca negocierile cu Uniunea Europeana au fost facute prost, in contra interesului celor 22 de milioane si in folosul „grupurilor de interese", de aceasta data, din industria tutunului.
O analiza pe text a ultimei declaratii a presedintelui pe tema accizelor la produsele din tutun indica faptul ca seful statului considera, in mod eronat, ca obtinerea unei perioade de tranzitie in negocierile cu Uniunea Europeana este un lucru rau: „La tigari s-a luat perioada de tranzitie la aplicarea accizei pina in 2010.
Nu o sa ma convinga nimeni ca aceste negocieri au fost facute corect si in interesul celor 22 de milioane. Nu a fost corect".
Cu speranta de a nu fi banuit, pentru ca sint fumator, ca ma alatur odioaselor grupuri de interese din industria tutunului, sustin ca presedintele a gafat.
In general, atunci cind vorbim de negocieri cu Uniunea Europeana, indiferent de capitolul de negociere avut in vedere, obtinerea unei perioade de tranzitie (sau, mai exact, a unei aminari in aplicarea unei norme de acquis comunitar) este un succes, nu un esec.
De altfel, cred cu tarie, si nu sint singurul, ca obtinerea unei astfel de perioade de tranzitie, fie ca e vorba despre industria tutunului, fie despre cea a lactatelor, este insusi scopul negocierilor pe care un stat le poarta cu Uniunea.
Cum nimic nu bate puterea exemplului, daca urmam logica prezidentiala, nu doar autoritatile romane au lucrat in favoarea grupurilor de interese din industria tutunului.
Guvernele ungurilor, cehilor sau polonezilor s-au aratat chiar mai incompetente, pentru ca aceste foste state candidate au obtinut perioade de tranzitie nu de trei, ci de cinci ani in alinierea accizelor la tigarete la nivel european. Faptul ca tutunul dauneaza grav sanatatii nu scuza astfel de vicii de logica.
In fine, singurul lucru care ramine in picioare dupa declaratia presedintelui este pata care i s-a pus pe grupurile de interese care l-ar fi razgindit pe Tariceanu in ce priveste alegerile anticipate. Un argument absolut insuficient, dupa parerea mea, pentru ca pretul tigaretelor sa ajunga intempestiv la nivel european.
Dincolo de efectele nocive ale fumatului asupra sanatatii populatiei, scumpirea tigaretelor ar putea avea, intr-adevar, o singura ratiune, si anume necesitatea suplimentarii veniturilor la bugetul de stat.
Dar, daca taxarea suplimentara a viciilor ar bucura, cu siguranta, Biserica Ortodoxa Romana, Fondul Monetar International, Organizatia Mondiala a Sanatatii si chiar UE, asta nu inseamna ca veniturile din taxele pe pachetul de tigarete vor creste.
Pentru ca, daca la alinierea accizelor la nivelul din 2010 se adauga si impozitul turcesc pe viciu anuntat, recent, de ministrul Sanatatii, nu vad prea multi fumatori dornici sa cumpere taxe la pachet. In schimb, intrevad un frumos si nesperat reviriment al Kentului, eventual fara timbru, in rol de mica spaga la medic.
