O parte a societatii romanesti a inceput sa-l trateze pe presedintele Traian Basescu drept un individ periculos. O alta parte il dispretuieste. In fine, unii il ignora, iar altii il socotesc pur si simplu instabil. Desigur, seful statului are si sustinatori, care i-au ramas statornici. Dar nu despre acestia din urma este vorba.

Ci despre toti ceilalti care, dintr-un motiv sau altul, incearca sa-l izoleze. In cele ce urmeaza, imi propun un exercitiu delicat si dificil: sa raspund la intrebarea din titlu. Poate fi izolat de catre adversarii sai Traian Basescu?

In primul rand, cred ca este necesar sa-i identificam pe acestia. In mod cert, este cazul PSD si PRM. Ma refer la membrii acestor partide, dar si la electoratul lor stabil. Nu exista nici o indoiala ca, odata instalat la Cotroceni, Basescu a procedat, in raport cu aceste doua formatiuni politice, contrar celor promise in campania electorala.

El nu a fost capabil, si probabil nici nu a dorit, sa devina un arbitru politic. Dimpotriva. Un presedinte activ, angajat, implicat in rezolvarea marilor provocari care stau in fata Romaniei inseamna, in acceptiunea sa, un presedinte partizan. Care sta nu la mijlocul baricadei, ci intr-o parte a ei. Si undeva deasupra Constitutiei.

In conceptia sa, PSD si PRM nu sunt partide politice, partenere intr-un mecanism democratic, ci reprezinta forte ale raului. Care trebuie distruse. Sau, cel putin, anihilate. De aici si vanatoarea de vrajitoare care a fost declansata. Si continua demonizare in bloc a respectivelor formatiuni.

Dar si ignorarea lor atunci cand se pune problema unei decizii politice majore, care ar trebui luata nu inainte, ci abia in urma unor consultari. Cum ar fi cea legata de schimbarea sistemului politic, cand presedintele s-a antepronuntat, anuntand ca ramane consecvent pozitiei sale, indiferent de punctele de vedere ale partidelor.

O alta formatiune pentru care Basescu a devenit un fel de inamic public numarul unu este Partidul Conservator. Acesta a fost tinta unor numeroase si constante atacuri prezidentiale. Incepand chiar din decembrie anul trecut. Motiv pentru care Dan Voiculescu reactioneaza si el. Tot mai dur. Si PC pune umarul la izolarea sefului statului. Dar nici PNL nu este prea departe de o asemenea optiune.

In orice caz, o buna parte dintre liberali ar dori ca Traian Basescu sa nu fi fost inventat. Si nici instalat la Cotroceni. Mai pe fata, mai pe ascuns, si ei incearca sa plaseze un paravan intre Basescu si restul lumii. Amenintarea continua a anticipatelor le creeaza frisoane si unora dintre parlamentarii PD.

Ei ingroasa, pe ascuns, randurile acestei ciudate opozitii impotriva sefului ales al statului. Mediul de afaceri este, la randul lui, din ce in ce mai circumspect cand vine vorba de Basescu. La un pas de a deveni ostil. Pentru ca presedintele e perceput ca un factor de instabilitate.

Pusa sistematic la zid si in bloc, din motive de strategie post-electorala - probabil intr-o tentativa de a deturna in folos propriu increderea acordata de populatie - presa din Romania se indeparteaza si ea, treptat, de steaua din ce in ce mai palida a lui Traian Basescu.

Desi, pana una alta, continua sa-i faca publice iesirile la rampa care scurtcircuiteaza, intr-o cadenta nebuna, opinia publica interna si externa. Ca de obicei, serviciile secrete, in primul rand, si sistemul de aparare al statului, in al doilea rand, lucreaza la doua capete. Pana cand vor avea indicii sigure despre adevaratul castigator al acestei dispute provocate de la Cotroceni.

Iar in plan extern, cancelariile diplomatice privesc cu un scepticism din ce in ce mai pronuntat nu spre Guvernul de la Bucuresti, ci in directia institutiei prezidentiale, autoare a unor mesaje de politica externa cel mai adesea socante. Si in orice caz, neconforme cu regulile jocului.

Ne imaginam ca, dintr-un motiv sau altul, toti actorii mai sus mentionati ar fi interesati ca vocea lui Traian Basescu sa rasune in pustiu. Sau chiar sa nu se mai auda deloc. Este evident ca nu poate fi perfectat intre acestia vreun alt tip de intelegere decat de natura tacita. Dar poate avea aceasta vreun efect real?

Ca orice jucator politic de tip individualist - imposibil de insurubat intr-o echipa - Traian Basescu utilizeaza singurul instrument real pe care il are la dispozitie. Popularitatea sa printre cetateni. Desi a fost ales doar de un sfert dintre cei cu drept de vot, el a beneficiat, in prima parte a acestui an, de o incredere care s-a ridicat la cote ametitoare, depasind uneori 70 la suta.

Chiar si in prezent, el are sprijinul a jumatate din populatie. De aceea, in mod firesc, Basescu va rupe "lantul tacerii", adresandu-se direct cetatenilor. Peste capul clasei politice, al clasei de afaceri si chiar peste capul presei. Dar cat timp va avea el aceasta posibilitate? Atata timp cat va sti sa ramana popular.

Pentru ca atunci cand Basescu nu va mai face rating, presa nu va mai fi interesata sa-i devina portavoce. Pana una alta insa, nu poate fi izolat.