Presedintele are o agenda buna, dar nici un fel de strategie politica.
Este greu sa nu fii de acord cu Traian Basescu pe foarte multe teme, de la semnalele legate de grupurile de interese la intentiile de reformare a clasei politice sau criticile aduse afacerilor din energie si sanatate.
Problema lui Basescu este ca nu are nici un fel de strategie pentru a-si atinge scopurile din aceasta agenda. A avea o strategie presupune a-ti cintari, realist, resursele politice pe care le ai la dispozitie si a-ti consolida aliante pe anumite teme. Or, Basescu isi promoveaza agenda parca dispretuind total posibilitatea reala de a finaliza ceva.
Se poarta de parca isi propune sa alunge posibilii aliati, isi mustruluieste partenerii si pe teme minore, pierzindu-se in peisaj. Parlamentul unicameral e deja boicotat chiar de partidele din coalitie, pe care le-a tratat superior si nu le-a consultat inainte de a arunca tema pe piata. Nu a cautat nici un fel de intelegere cu Mircea Geoana, care lansase ideea inaintea sa.
Dimpotriva, a lansat un fel de cursa: cine este mai aprig in sustinerea ideii comune.
In schimb, presedintele supraliciteaza o resursa vaga: apelul la popor. Suna bine, ii da un aer mesianic si ii creste popularitatea, dar asta nu il ajuta cu nimic in a-si atinge obiectivele.
Ideea ca i-ar speria pe politicieni punind presiune pe ei prin intermediul opiniei publice nu isi arata rezultatele si nici nu ar trebui sa asteptam prea mult de la aceasta forma de presiune indirecta: clasa politica poate ignora poporul daca ii convine. Asa cum pina la Dumnezeu te maninca sfintii, pina la popor te maninca politicienii.
Daca tine sa si-i puna pe toti in cap, Basescu va fi boicotat fie deschis, fie tacit, pe model Tariceanu: il lasa pe presedinte sa vorbeasca si isi vede de treaba.
In nici un caz nu pledez aici pentru o pace cu „sistemul ticalosit", spun doar ca nu toti politicienii sint egal de ticalosi, ca nu e un gol natural in jurul lui Basescu. Exista in societatea romaneasca, si chiar in clasa politica, resurse pentru schimbare. Presedintele ar trebui sa canalizeze aceste resurse, nu sa ramina singur, cu dreptatea in brate.
Trebuie sa invete sa faca reforma cu acesti politicieni, cu aceia dintre ei care sint deschisi la schimbare, cita vreme nu are altii la indemina in viitorii citiva ani de mandat (a ingropat tema anticipatelor, parca pe principiul: eu o ridic, eu o bagatelizez).
Izolarea in care se impinge este periculoasa pentru chiar bunele intentii pe care le afiseaza. Nu orice critica este o reactie a sistemului ticalosit, iar a te martiriza permanent este contraproductiv. Pina sa iti dea dreptate istoria, iti ratezi sansele de a face ceva concret in directia buna.
Thomas Paine a spus ca „domolirea spiritelor este o virtute, domolirea principiilor este un viciu". Basescu a auzit doar de a doua parte. Nu cred ca este viciat, dar nici virtuos nu e.
