Rep: Domnule guvernator, multi bancheri au contestat in ultima perioada masurile de limitare a creditarii in valuta introduse recent de Banca Nationala. De ce ati decis astfel de masuri dure si ce s-ar fi intamplat in absenta lor?

M.I. In primul rand, nu cred ca sunt dure si, apoi, nu toti le-au contestat.S-au remarcat cateva banci, mai exact cativa bancheri mai galagiosi. Probabil ca cel mai tare au durut restrictiile legate de creditul in valuta.

Banca Nationala a considerat ca, de la un punct incolo al expansiunii creditului in valuta si, mai ales, al cresterii ponderii acestuia in total credit, nu mai este de glumit. Deoarece se atinge limita posibilitatii de a asigura stabilitatea financiara.

La o situatie precum cea din Romania, in care creditarea este preponderent in valuta (60% valuta si 40% lei) si economisirea este preponderent in lei (60% lei si 40% valuta), apar doua riscuri majore.

Primul: creditul in valuta se bazeaza fie pe o stabilitate a cursului leului, fie pe o apreciere a acestuia, iar in cazul – probabil – in care apare o depreciere, toate evaluarile de risc, atat la nivelul clientilor, cat si al bancilor, sunt date peste cap.

Al doilea risc major se refera la capacitatea BNR de a controla situatia; este bine cunoscut ca, intr-o economie euroizata (sau dolarizata), Banca Centrala are posibilitati tot mai restranse de a controla cererea agregata (deci de a asigura stabilitatea preturilor) si de a mentine stabilitatea financiara.

Se depasisera limitele de prudentialitate

Rep: Totusi, chiar exista riscul sa ajungem la o criza financiara?

M.I. Bineinteles. Banca Nationala nu a intervenit din alt motiv – si cred ca am intervenit in timp util – decat pentru a preveni instabilitatea financiara. Uitati-va la crizele asiatice din urma cu cativa ani si la situatia de acum a Romaniei.

Dupa evaluari repetate, Banca Nationala, impreuna cu organismele financiare internationale, a ajuns la concluzia ca dezvoltarea creditului in valuta la peste 60% din total depaseste oricare limite de prudentialitate. In plus, ritmurile de crestere erau net in defavoarea creditului in lei.

Daca nu interveneam in acest debalans (de 60% credite in valuta, 40% in lei), acesta s-ar fi indreptat catre 70-30. Intr-o perspectiva nu foarte indepartata ajungeam sa controlam doar 30% din piata, apoi 20% si, in consecinta, capacitatea BNR de a mai influenta prin politici monetare cererea ar fi fost diminuata pana la disparitie.

Rep: Care era scenariul pesimist?

M.I. Piata se segmentase foarte mult – piata creditului in valuta parea exuberanta, mult mai ieftina. Cateva banci straine, avand acces la resurse ieftine, stimulau creditarea, cu expansiune pe tot palierul, inclusiv la persoane fizice care nu castigau in valuta. Prin comparatie, creditul in lei ramasese cocotat undeva, din cauza segmentarii si a lipsei de concurenta.

Asta, in conditiile in care toata lumea acredita ideea ca leul se va aprecia in continuare. Nimeni nu vorbea despre faptul ca pendulul se putea intoarce in celalalt sens. Or, miscarea cursului in directia opusa ar fi scumpit in mod brutal toate creditele in euro si ar fi schimbat corespunzator comportamentul publicului si al bancilor.

In consecinta, am intervenit pentru ca nu suntem aici sa priveghem cum economia romaneasca se duce intr-o directie gresita sau riscanta. Banca Nationala trebuie sa se ocupe de stabilitatea preturilor, de stabilitatea financiara, chiar daca este nevoita sa ia masuri nepopulare.

Creditul in lei se va ieftini si mai mult

Rep: Reactia pietei – sistarea acordarii de credite in valuta, scaderea dobanzilor la lei – este cea pe care o asteptati?

M.I. Da. Suntem in parametrii normali. Cu mentiunea ca nu dorim sistarea creditarii in valuta decat acolo unde sunt riscuri majore. De altfel, creditul in valuta va continua sa creasca, dar in ritmuri tolerabile.

Pe de alta parte, stim ca va aparea un anumit disconfort, pe care noi ni l-am asumat, al unei turbulente pe o anumita perioada de timp, dar care are in ea o parte pozitiva – recuplarea pietei creditului in valuta si a celei in lei.

Cred ca aceasta perioada de turbulenta va dura cateva luni, dupa care vor avea loc o intrepatrundere a pietelor si o mai buna selectie a clientilor si a tipului de credite, in functie de lei si de valuta. Mesajul meu catre intreprinderi si populatie este urmatorul: creditul in lei, in mod legic, se va ieftini. Chiar sub nivelurile care incep sa fie atinse in prezent.

Si asta, pentru ca inflatia in Romania merge in jos si odata cu ea vor scadea si dobanzile. In plus, Banca Nationala va stimula inca, o anumita perioada, creditul in lei, diminuand rezerva minima obligatorie la lei.

Rep: Va ingrijoreaza reducerea semnificativa a dobanzilor la depozitele in lei?

M.I. Aceste dobanzi sunt percepute ca au ajuns foarte jos si pe un canal mediatic. Bancile care au coborat mult dobanzile au o pondere scazuta pe segmentul economisirii in lei. Unele di ntre bancile care au anuntat intr-o maniera vindicativa reducerile de dobanzi chiar nu au nici un rol pe acest segment.

De cealalta parte, bancile care au peste 60-70% pondere in totalul economisirii si-au mentinut dobanzile.

Euro si dolarul s-ar putea intari in fata leului

Rep: Totusi, chiar si in cazul acestora, o persoana care isi depune banii in depozite este la limita rentabilitatii.

M.I. Aceasta limita trebuie calculata uitandu-ne inainte si nu in urma. Un rationament de genul „dobanzile la depozite in lei create de acum incolo sunt la niveluri de 6-7%, inflatia pe acest an este de 8%" nu poate sa fie decat eronat. Caci ia in calcul inflatia trecuta si dobanzile viitoare.

Depozitele pe un an de zile constituite in decembrie anul trecut au dobanzi generoase, de 12-14%. Iar daca ne uitam inainte, BNR crede ca inflatia se va situa in jurul a 5%-6%.

Rep: Bancile se plang ca au fost nevoite sa-si reduca dobanzile la depozite din cauza nivelului redus al dobanzilor de pe piata monetara.

M.I. Acest lucru este numai partial adevarat. In primul rand, economisirea nu si-ar avea rostul daca singurul ei scop ar fi plasarea acestora in depozite la Banca Centrala.

In al doilea rand, daca s-ar compara situatia economisirilor cu situatia surplusului de lichiditati pe fiecare banca in parte, s-ar constata un lucru semnificativ: sunt cateva banci, intamplator cele mai galagioase, care au economisiri relativ mici in lei, dar manevreaza sume de multe ori mai mari pe piata monetara. Este evident ca aceste sume provin din intrari de capitaluri straine.

Una dintre aceste banci aproape ca nu are depozite in lei, dar a plasat si incearca sa plaseze sume de cateva sute de milioane de dolari la BNR. Evident, nu avem de ce sa stimulam cu dobanzi mai mari de 1% aceste operatiuni. Amestecarea mediatica a problemei dobanzilor la economisirile in lei cu astfel de intrari de capital nu mai foloseste nimanui, nici chiar bancilor in cauza.

Cred ca ar fi mai rational ca in momentul actual, beneficiind de acest exces relativ si temporar de lichiditate, bancile comerciale sa se orienteze catre formarea pietelor de obligatiuni private in lei, ale capitalurilor pe termen mai indelungat, sindicalizari de credite etc.

Acest lucru este necesar in perspectiva trecerii la euro, fiind unul dintre criteriile de convergenta nominala care trebuie indeplinite inainte de intrarea in „anticamera" sistemului monetar european.

Rep: In aceste conditii, cum credeti ca vor evolua dobanzile in perioada urmatoare?

M.I. Cred ca dobanzile se vor stabiliza si vor intra in ceea ce se definea in comunicatul CA al BNR, in septembrie a.c., drept un „tunel al dobanzilor". Dobanzile la lei vor intra pe un culoar care va avea ca elemente de referinta o inflatie de 5% si dobanda de referinta a BNR, de 7,5%.

La depozitele in lei, dobanzile se vor situa de pe palierul inferior pana la 8-9%, in functie de politica bancilor comerciale privind atragerea de resurse in lei, iar dobanzile la credite pe palierul superior al lui 7,5% pana la dobanda lombard a BNR, de 14%, in functie de dimensiunea creditului, tipul de risc, costurile de administrare a creditului.

Nu cred ca dobanzile de peste 14% la creditele in lei se vor mai justifica, intrucat, la acest nivel, bancile au acces la facilitatea de creditare a BNR. In masura in care dobanzile vor depasi aceasta facilitate de credit, ele se vor referi fie la riscuri ridicate, fie la elemente de penalizare si se vor duce spre marja superioara a tunelului, unde BNR practica o dobanda penalizatoare de 21%.

Pe partea inferioara a tunelului - intre 1%, facilitatea de depozit permanent a BNR, si dobanda de referinta de 7,5% – se vor situa dobanzile de pe piata monetara, care vor reflecta nu numai starea inflatiei, dar si abundenta de fonduri de pe piata.

De exemplu, in prezent, exista o abundenta de fonduri pe piata monetara, provocata, evident, nu de un exces de economisire in lei, ci de intrarea de fonduri valutare straine, ceea ce face ca dobanzile pe aceasta piata sa fie in partea de jos a tunelului.

Rep: Iesirile de valuta ar putea produce variatii importante ale cursului?

M.I. Nimeni nu poate sa spuna acum cu exactitate. Noi urmarim sa limitam amplitudinea fluctuatiilor. Este posibil ca sentimentul pietelor sa duca la retragerea capitalurilor pe termen scurt si la o intarire a euro si a dolarului. Iar de data aceasta vor castiga exportatorii, vor pierde importatorii si cei care au luat credite in valuta.

Daca sunt variatii in limite rezonabile, intr-un interval stabilit de piata, in jur de 10%, iar Banca Nationala nu va face decat sa taie excesele, asemenea fluctuatii vor intra in zona normalului.

Capitalurile straine care au urmarit castigul pe termen scurt se vor retrage

Rep: Credeti ca, in aceste conditii, decizia va fi de retragere din Romania a unei parti din aceste capitaluri straine?

M.I. Cele care au venit numai cu viziunea unui castig pe termen scurt, probabil, se vor retrage. Problema acestor fonduri este ca iesirea de pe piata nu este una usoara. Cei care le manevreaza stiu ca o iesire brutala inseamna o depreciere a cursului si anularea in intregime a profiturilor realizate in Romania.

Din aceste motive, o prognoza exacta cu greu se poate face despre cum si in ce masura vor iesi aceste fonduri.

Rep: O sa scada foarte mult profitabilitatea bancilor? Acesta este motivul care a determinat declaratiile agresive ale bancherilor?

M.I. Nu toate bancile au fost agresive. Avem un grup de cateva banci galagioase, si mai ales de bancheri galagiosi, care probabil ca si-au obisnuit bancile-mama cu profituri mari, chiar exagerat de mari. Si care trebuie sa inteleaga ca aceasta poveste a castigurilor mari din operatiuni de trezorerie trebuia sa se sfarseasca, mai devreme sau mai tarziu.

Eu cred ca bancile serioase vor inregistra in continuare profituri substantiale, dar bazandu-se pe rulaj mai mare, credite mai multe, diversificare a tipurilor de creditare, asa cum este normal intr-o piata concurentiala. Vor fi dobanzi mult mai rezonabile, marje mult mai inguste de dobanda, avantajoase atat pentru banci, cat si pentru clientii lor.

Rep: In concluzie, o persoana care ar vrea sa ia un credit sau sa-si constituie un depozit bancar ar trebui sa mai astepte?

M.I. Mesajul pe care l-am dat in urma cu cateva saptamani, ca ar trebui sa mai astepte, nu l-as prelungi cu mult. As adauga urmatorul lucru: sa urmareasca cu atentie ce se intampla, sa studieze ofertele. Cred ca, pana spre sfarsitul acestui an, „turbulenta benefica" a pietei bancare se va atenua si va urma o perioada cu dobanzi mult mai rezonabile.

Rep: Vor mai urma si alte masuri de limitare a creditarii?

M.I. Nu cred ca vom mai fi nevoiti sa descurajam creditarea in valuta. Conform evaluarilor noastre, in perioada urmatoare, curba ascendenta a creditului in valuta se va tempera in favoarea creditarii in lei. Este posibil ca si creditarea si economisirea sa se stabilizeze la raportul de 50-50. Vom fi peste un an, un an si jumatate, intr-o situatie mult mai putin riscanta.

Daca insa creditarea in valuta nu se va tempera, bineinteles ca avem posibilitatea cresterii rezervei minime in valuta.