Ministerul Integrarii Europene a aparut in peisajul institutional pentru ca a existat o nevoie de coordonare a tuturor sectoarelor unde trebuia sa se faca reforma si era nevoie de cineva care sa se priceapa si sa-i impinga de la spate pe codasi. Si pentru ca un minister (a se citi ministru) sa tina cont de recomandarile altcuiva, a trebuit ca acel altcineva sa fie tot un minister (ministru).

Asadar, o agentie, un oficiu, un departament din Guvern nu ar fi fost suficient, nu ar fi avut suficienta autoritate pentru a-i mina pe ceilalti spre Uniunea Europeana. Bineinteles, PSD-ul a infiintat un minister. Si bine a facut, cu toate ca stilul de lucru a fost mai pe toata linia cesepist.

Integrarea facuta de PSD a folosit, in toata maretia sa, metodologia fostului Comitet de Stat al Planificarii, prima institutie desfiintata practic in ’89. Aparatul PSD-ului a planificat Integrarea la fel cum CSP-ul planifica productia la hectar pe cincinale. A trimis tabele si tabelase punind institutiile sa bifeze capitolele de aquis communitaire cu indeplinit/neindeplinit, dupa caz.

Daca erai functionar si erai responsabil cu relatia cu MIE, trebuia sa organizezi x seminarii, sa bifezi y initiative legislative, sa se intimple z reciclari. Ce sa mai lungim vorba, aparatul functionaresc al PSD-ului era mult mai interesat de forma decit de fond, de ambalaj decit de continut.

Si nici nu este de mirare, atita timp cit acest aparat functionaresc s-a bazat pe competentele si experienta CSP-ului. Multi ministri si secretari de stat si-au facut mina la CSP, o buna parte dintre acestia regasindu-se la Ministerul Integrarii (Un fost Secretar de Stat a fost chiar si sef la cabinetul numarul doi... cel al tovarasei).

Stilul CSP-ist a functionat, negocierile au fost incheiate de bine de rau, dar trebuie sa mai asteptam pina ce forma va crea fondul. Una dintre cele mai mari greseli ale MIE a fost aceea ca nu a stiut sa comunice date despre ceea ce face. A folosit un limbaj tehnic, neinteligibil, accesibil doar unor initiati. Rezultatul: imaginarul politic referitor la tema integrarii europene este bulversant.

Conform ultimului Eurobarometru din septembrie 2005, romanii inca sint cei care au cea mai crescuta incredere in UE. Si asta pentru ca nu au avut habar ce inseamna Uniunea Europeana si ca acelasi imaginar colectiv a fost intotdeauna favorabil civilizatiei occidentale. Pe masura ce oamenii afla mai multe despre UE, euro-optimismul scade.

Institutiile reorganizate de PSD in 2000-2001 corespundeau nevoilor Romaniei din acea perioada (si, bineinteles, intereselor clientelare pesediste dintotdeauna). Am mai spus-o si revin: Alianta a gresit cind a ales sa nu-si mai bata capul cu reorganizarea institutiilor si a preluat structura institutionala mostenita de la PSD.

Acum, Ministerul Integrarii Europene devine, pe masura ce timpul trece, tot mai lipsit de continut si de sens. Mentinem o structura intr-un peisaj care are nevoie de altceva.

Mai mult, acum se observa din ce in ce mai usor cum atributiile institutiilor se suprapun. PSD-ul mai facuse inca un minister pentru Dincu, minister pe care intre timp l-a transformat in agentie. Agentia a ramas si in formula actualului executiv si se afla sub conducerea unui fost jurnalist, trecut la liberali.

Am adus vorba de Agentia pentru Strategii Guvernamentale pentru ca agentia a primit, sau si-a asumat, ceea ce se numeste Strategia de comunicare interna si externa privind integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. PSD-ul a trecut, stilul de munca cesepist a ramas.

Aceasta Agentie (care include in titulatura sa substantivul Strategii) numeste strategie un inventar adunat, conform unor tabele, desigur, de la 37 de institutii publice! Pentru Dumnezeu! Ori nu mai vorbim aceeasi limba, ori nivelul de competenta din agentie este indoielnic.

Haios a fost ca presedintele agentiei, Valeriu Turcan, s-a infiintat ca o floricica la prezidiul unui eveniment organizat de Delegatia UE si a afirmat nonsalant ca este practic imposibil sa coordonezi eforturile de comunicare a atitor institutii publice.

Si ca, din lipsa de fonduri, nu-si poate face treaba, dar ca, totusi, vor avea fonduri pentru o campanie de promovare pe aceasta tema prin 2006. Va rog sa-mi permiteti citeva intrebari.

De ce de aceasta problematica se ocupa ASG atita timp cit MIE are ca obiectiv declarat acelasi lucru: intensificarea comunicarii pe teme europene? De ce ASG promoveaza ca pe un succes o „strategie" care include 37 de institutii atita timp cit declara ca ii este imposibil sa le coordoneze? De ce nu lasa coordonarea la MIE, daca tot se mentine, si daca acest Minister a reusit (de la rangul de

minister) o buna coordonare in trecut? De ce acestei agentii nu i se pun la dispozitie fondurile de care are nevoie pentru a-si indeplini obiectivele, sau daca nu i se dau banii, de ce mai este mentinuta si nu se desfiinteaza?

Exemplul de mai sus este simptomatic pentru hatisul institutional mostenit de la PSD si pe care Alianta nu stie sa-l descurce. Aparatul administrativ din 2000-2004 a mai avut ceva ce avea si CSP-ul: partidul din spate care a ajutat la coordonare si consens. Alianta nu are asa ceva pentru ca nu se comporta ca o alianta.

Singura institutie care s-a ocupat la modul serios de comunicare pe teme europene si cu rezultate vizibile a fost tot Delegatia UE, care a finantat proiecte de comunicare europeana, a facut campanii si a raspuns la cele mai frecvente intrebari puse pe teme de integrare. Sprijinul conjugat, asteptat din partea statului roman, s-a pierdut prin hatisurile birocratiei cesepiste.