„Maradona" era cunoscut drept hot din locuinte. Zis si „Maradona Springaru", omul avea ceva ani de parnaie dupa ce fusese prins in fapta. Venit de prin Constanta la Capitala, ciorditorul pusese experienta pe el in anii de puscarie, asa ca ajunsese veteran in springarie.

Lucra finut, nu dezmembra usile oamenilor si lua doar bijuteriile din casa. Ataca doar dupa ce urmarea victima sa vada cand nu e acasa si numai dupa ce fila locul mai multe zile. Ultima oara, l-a observat pe „fraier" cam o saptamana. Cand totul a fost pus la punct, a intrat in casa.

Numai ca atacul a dat gres - springarul nu a luat in calcul ca proprietarul avea o pisica birmaneza. Hotul se interesase doar daca „fraierul" nu avea vreun caine. Cand l-au prins politistii, dupa cateva saptamani, springarul avea inca semne – era zgariat pe fata si pe gat. Iar pe picioare se mai vedeau coltii pisicii.

„Maradona" este un „papagal", adica un springar prost. Asta pentru ca lumea hotilor din locuinte s-a dezvoltat in ultimii ani. Nu se mai intra in locuinte pe metoda „la ghici" – adica la noroc - si nici nu se mai pleaca de la „fraieri" cu televizorul in spate. In ultima vreme, „smecherii" vin cu jeep-ul la furat.

Iar cand se opereaza, unul sta de sase cu statia de emisie-receptie la mana. Se intra numai „la pont" – adica pe informatii sigure. Pontul poate fi cumparat cu suma fixa sau platit cu parte din prada. Pontul mai poate fi obtinut din puscarii.

Informatiile de aici sunt exacte, mai ales ca vin de la unii care au fost la fata locului inainte sa intre pentru asta „la durere". In schimbul informatiilor, „pontorii" isi asigura traiul sau protectia in celule.

Se zice ca e „cu calcare" atunci cand springarii intra peste oameni, in case. Numai ca, pentru asta, risti mai mult la instanta – pe langa furt, mai poti sa incasezi si ani pentru talharie. Asa a fost si cu Ciprian Cripes – unul din cei mai tehnici springari.

Hotul a dat peste informatia ca un samsar de terenuri a facut o afacere grasa. Fiindca avea scule electronice aduse din America – care, lipite de usa, iti masurau distanta dintilor de la cheie – springarul a facut imediat o cheie potrivita.

Pe urma a intrat in casa samsarului cu doi moldoveni de pe la Chisinau. Ca sa spuna unde sunt banii luati dupa o vanzare de terenuri, au legat victima si au batut-o cu bata de baseball pana i-au facut capul terci. Acum, moldovenii sunt in arest, iar springarul e „pe fuga".

Politistii spun ca springarii se impart in functie de modul de operare: sunt „normalii" (aia care intra prin usa), „alpinistii" (cei care escaladeaza blocul pana in apartamentul-tinta) si „prietenii" (cei care intra in anturajul familiei-victima).

In Bucuresti, la moda sunt „alpinistii", in provincie mai sunt conservatorii cu „pontoarca" in mana. La tara inca se mai sparge usa cu levierul sau cu toporul. Ofiterii de la „Investigatii Criminale" spun ca, pentru un springar, nu exista incuietoare.

Se merge cu cheia potrivita sau cu „pontoarca" – o scula, ca un pieptene mic, care este introdusa in butuc pe o cheie normala, fara dinti. In cateva secunde, pontoarca se potriveste pe zimtii butucului, iar usa e deschisa. La moda, insa, e „ruptorul" – un aparat, ca un fel de patent, care smulge butucul cu totul.

Mai e si freza, cu care se taie butucul, numai ca pentru asta iti trebuie tubul de oxigen special (unul mic, cat sa incapa intr-o geanta). In plus, la freza iti trebuie timp, asta pentru ca, dupa taierea butucului, trebuie sa tragi zavoarele din usa cu niste sarme speciale.

Mai bine merge cu „coada de vulpe" care iti largeste tocul usii in timp record. Iar usa cade fara probleme. Springarii agresivi folosesc si „berbecul" – un aparat care sparge butucul in interior. Aia incepatori sau cei de merg la furat ca sa aiba pe urma bani de „bile" folosesc cricul – care sparge lateralele usii.

Intrati in casa, springarii blocheaza usa si fura in viteza.

Dar hotul roman e plin de neprevazut. Au existat multe cazuri in care springarii au dat prin dulapurile victimei de cate un whisky sau o vodca. Au tras la masea pana au adormit si au fost gasiti de proprietarii caselor sparte sforaind si cu lucrurile stranse pe langa ei. Acum un an, la Magurele, un ciorditor a batut recordul.

A intrat intr-o casa, a luat ceva bani, dar i s-a facut foame. Dupa ce a mancat, i s-a facut pofta de un pahar de vodca. Dupa ce a baut o jumate de sticla, a adormit.

Cand s-a trezit, a plecat in fuga dar si-a uitat buletinul in dormitor! Un altul, adormit in casa, era sa fie calcat in picioare de proprietar, care il confundase cu amantul nevestei. Uneori, springarii provoaca divorturi: un hot a intrat intr-o casa si a furat bani din portofelul victimei care dormea cu sotia alaturi.

Dimineata, cand s-a trezit, „fraierul" a vazut ca ii lipsesc banii – despre care nu spusese nimic sotiei. A crezut ca i-au fost furati chiar de nevasta. Asa ca a luat-o pe aia la poceala.

Cateodata, si springarul, si victima sunt aproape de a da in infarct, asa cum a fost si un caz din Bucuresti, de acum cateva luni. Victima a auzit ceva in casa si a plecat sa caute hotul. Nu a aprins lumina, doar a luat o lumanare la el. In camera cealalta era springarul care, si el, cauta la lumina lumanarii. Cand s-au intalnit lumanarile in hol, a fost sperietura mare.

Cele mai dificile cazuri de spargeri de locuinta sunt cele „cu calcare". Din astea se iese numai cu morti. La Petresti-Ilfov sau la Otopeni au existat doua asemenea intamplari trase aproape la indigo. Hotii au intrat peste doua familii de batrani si i-au ucis cu sange rece pentru cateva zeci de milioane de lei vechi.

Dar cel mai antipatic tip de springar este cel care isi lasa urme. De la o vreme, bandele de hoti din locuinte isi marcheaza teritoriul ca si cainii – dupa ce fura, se pisa in patul victimei. Altii isi lasa excrementele pe hainele „fraierilor". Cica asa devii „smecher" in lumea springarilor.