Presa relateaza ceva destul de ciudat: cum ca presedintele Basescu s-ar fi aratat interesat sa afle de unde vin banii televiziunilor, posturilor de radio si ziarelor. Asta nu-i ciudat, ci oarecum imbucurator, pentru ca ne-ar putea lamuri cum de cistiga bani cu nemiluita patronii televiziunilor falimentare, ai radiourilor falimentare si ai ziarelor falimentare.
Ciudat, insa, este ca toata lumea a inteles din asta sa-si indrepte atentia catre proprietarii organizatiilor de presa - sint ei cei care se declara, sau sint doar niste interpusi?
Presedintele CNA Ralu Filip s-a simtit obligat sa dea ieri un comunicat ca, de fapt, are o situatie limpede a actionariatului din domeniul audiovizualului, cu exceptia unor obscuritati la Realitatea TV, Global Video Media si Radio Total, dar ca si acestea au fost somate sa se clarifice.
Tot asa - dupa cum relateaza presa - presedintele Clubului Roman de Presa Cristian Tudor Popescu ar fi afirmat, in contextul problemei finantarii media, ca "Exista cazuri in care actionarii care figureaza la Registrul comertului nu sint proprietarii reali".
Mie, unuia, mi se pare ciudat ca atunci cind pui problema finantarii presei sa te iei de proprietarii sai.
Pentru ca este pe dos: proprietarii nu finanteaza presa, ci presa ii
finanteaza pe ei.
Proprietarii presei actuale au pornit mai saraci si au ajuns mai bogati. Deci, nici vorba ca ei sa fie "finantatorii" presei, ei sint, cel mult, investitori in presa.
Sursele de finantare ale mass-media private sint vinzarea de presa scrisa si publicitatea.
Ceea ce, in mod normal, nu ar avea nimic comun cu proprietarii.
Desigur, cind proprietarii presei beneficiaza de legaturi preferentiale cu
oamenii care decid alocarea de bani pentru publicitate - fie din companii private, fie din structurile statului - atunci devine important "cine" este proprietarul de presa (precum devine important si "cine" ii da banii).
Dar, cercetarea surselor de finantare ale presei nu trebuie sa ne indrepte catre paradisurile fiscale (apropo, off-shore-urile sint modalitati legale de diminuare a taxelor) ci, mai degraba, catre modalitatea de spalare a banilor prin intermediul agentiilor de advertising, al televiziunilor, radiourilor si presei scrise.
Caci ce altceva decit spalare de bani reprezinta reclama intensa la produse inexistente pe piata?! Presa este o foarte moderna masina de spalat banii.
In plus, ar trebui cercetata finantarea presei din banii statului, pe trei
cai, si anume: publicitatea de stat alocata discriminatoriu si prin incalcarea legilor tarii, toleranta fiscala criminala practicata de stat si acordarea catre anumite organe de presa a asa numitelor "ajutoare de stat" de sute de miliarde de lei (televiziunea unui multimiliardar american a beneficiat de un "ajutor" de 176 de miliarde de lei de la sarmanul Statul Roman).
Sursele majore de finantare ale presei nu sint proprietarii ei, ci se gasesc in structurile statului sau in companii care depind de structurile statului.
Aici nu a vrut nimeni sa intervina - nici ai lui Iliescu, nici ai lui
Constantinescu si dupa cum pare dupa cele zece luni de mandat, nici ai lui Basescu.
Caci la ce duce sa publici numele real al proprietarilor presei?
Frectie!
