Poetul condamnat la sinucidere

de Cristian Teodorescu     Cotidianul
Vineri, 21 octombrie 2005, 0:00


Toti si-au amintit brusc de el, dupa ce s-a sinucis. Intr-o singura zi s-a vorbit si s-a scris despre poetul Ion Stratan cit in ultimii cinci ani laolalta. Dar nu despre marele scriitor, ci despre faptul divers al disparitiei sale.

Un senzationalism prostesc si o totala lipsa de respect fata de memoria unei personalitati a culturii romane. Stirea mortii lui Ion Stratan a fost transformata intr-o adevarata bataie de joc mediatica. Adriana Babeti mi-a telefonat alarmata, acum patru zile, sa ma anunte de moartea mamei lui Nino.

Ne-am sfatuit sa facem repede o cheta printre prieteni si sa mergem la el, la Ploiesti: sa nu faca ceva necugetat. Miercuri dupa-amiaza m-a sunat Tudorel Urian. A murit Stratan, s-a sinucis.

Averea pe care a risipit-o

Era pensionat de boala, de multi ani. O pensie mizerabila. Prietenii sai, nu prea multi, il mai ajutau din cind in cind. O faceau cu delicatete, pentru a nu-i rani mindria.

Celor pe a caror discretie stia ca se putea bizui, Nino le spunea, printre calambururi si vorbe de duh, ca saracia i se pare cit se poate de interesanta ca obiect personal de studiu, dar ca ar prefera sa se indeletniceasca si cu lucruri mai vesele.

In timp ce atitia confrati ai nostri se jeluiesc din vanitati ranite de cite o vorba ori se pling catastrofic de cine stie ce fleacuri, Nino isi lua gratios peste picior necazurile. Acest om de o inteligenta sclipitoare isi risipea singura avere: vorbele de spirit si jocurile de cuvinte pe care multi autori, mai vizibili, i le-au furat fara rusine.

Unii mizau pe izolarea poetului, care n-avea cum sa afle de aceste hotii. Altii, mai prosti, isi treceau cuvintele lui Stratan in proprietate, ca si cum ar fi fost bancuri anonime, pe care le reproduci fara a cita autorul, fiindca n-ai de unde sa-l cunosti.

S-a tinut la distanta de modelul Nichita

In studentie, la filologie, si in lumea poetilor optzecisti de la Cenaclul de Luni, Nino avea o stralucire unica, de vizionar si de stapin al cuvintelor. Ploiestean ca Nichita Stanescu, Ion Stratan, care stia la perfectie tot ce scrisese Nichita, nu parea apasat de modelul concitadinului sau.

Ba chiar, pe vremea cind toti nichitizam cu formula de adresare „Batrine!", Nino a patentat suav ironicul „Batrinelul!", cu care se tinea la distanta si de patetismele noastre, de puitori la cale ai tarii literare, dar si de gravitatea de oficiant pe care Nichita Stanescu se simtea obligat sa o presteze, pentru a milui liota de amici, tutari, discipoli si admiratori care alcatuiau curtea lui, de

geniu admis intr-un fel de clandestinitate de puterea politica. In poezie, Nino se tinea la o si mai mare distanta de Nichita. Incit de unde pina unde a fost scos drept continuatorul acestuia? Ion Stratan e, pur si simplu, Ion Stratan.

Izolare si elogii

Cind inca era student, Nino a primit prima lovitura din partea bolii psihice care avea sa se tina dupa el toata viata. Acest barbat, si inteligent, si aratos, care ar fi putut avea succes si in viata publica larga, nu numai in lumea scriitoriceasca si a cititorilor de poezie, se va retrage descumpanit la Ploiesti.

In jurul lui incepe sa se teasa acea conspiratie involuntara a „bietului Ion Stratan", care avea sa-l marginalizeze si mai mult. Lipsit de talentul de a-si marchetiza talentul si personalitatea, Nino a sperat in puterea cuvintului sau si, mai ales, a crezut in puterea absoluta a poeziei de a-si face drum, indiferent de imprejurari.

Fiecare dintre volumele sale de poezie era intimpinat cu mari elogii in revistele literare.

Ploiestiul si-a reamintit de fiul sau

Dar elogiile nu tin de foame. Elogiati au fost si Cristian Popescu, si Mariana Marin, si Geo Dumitrescu, ceea ce nu i-a impiedicat sa traiasca in saracie. Poetii nu sint descurcareti. Asta e justificarea ridicarilor noastre din umeri in astfel de cazuri.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Petre Tutea a cerut reprezentantilor consiliului de administratie al unei mari fabrici bucurestene sa-l coopteze pe George Bacovia in rindurile lor. Cine e acest Bacovia? Tutea ridica vocea: un om de neinlocuit! Toti cei din sala pot fi schimbati imediat cu altii, fara nici o paguba. Pentru Bacovia nu exista inlocuitor, de-aia trebuie bagat in consiliu!

Asta insemna o sinecura. Ploiestiul si-a amintit cu pioasa mindrie de Stratan, dupa sinuciderea lui. Marele talent, continuatorul lui Nichita Stanescu, fiul orasului.

Nino nu era tot fiul orasului si in viata? Nu se putea gasi pentru el un loc in vreun consiliu de administratie? Nu i se putea acorda, legal si neumilitor, un stipendiu? Orasul inlacrimat ar fi avut un regret mai putin daca l-ar fi ajutat la timp pe Ion Stratan.

















203 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version