Tortul privatizarilor a ajuns aproape de ultima felie: institutele de cercetare. Ultima sansa a amatorilor de chilipiruri de a mai prinde ceva, privatizarile din domeniul bancar si al utilitatilor fiind doar pentru "greii" domeniului, capteaza interese mari.
Institutele de cercetare sunt, pentru multi investitori, mine de aur imobiliar, avand terenuri si cladiri cu o valoare de piata ridicata.
LA PACHET. Exista chiar intentia ca mai multe institute sa fie vandute la pachet, unui singur investitor, considera Grigore Popescu, director al Institutului pentru Tehnica de Calcul (ITC). De fapt, privatizarea cercetarii nu incepe acum.
"Este fals ce se spune ca incepe privatizarea cercetarii, s-au privatizat nenumarate institute, discret, am putea spune chiar pe sub mana", apreciaza Popescu.
Institutia pe care o conduce a avut si ea mai multe oferte de privatizare de la revolutie incoace. Multe dintre ele vizau devaluarea societatii. Despre una dintre ele directorul povesteste cum a primit ordin de la APAPS sa se asocieze cu "o doamna".
ITC venea cu un aport de un milion de dolari, iar "investitorul" cu 200.000 de dolari "cand putea". Cu toate aceasta, grosul afacerii ramanea la investitor, acesta primind 80% din actiuni. S-a luptat pentru a impiedica "afacerea" si a reusit demonstrand ca avea propuneri mult mai bune din partea altor investitori.
INTERESE. "Am avut solutii de privatizare bune, o firma de investitii americana", povesteste directorul. Politica APAPS a fost aceea de a nu raspunde. Nu refuza, dar nici nu raspundea. "Nu am primit niciodata nici un raspuns la nici o propunere. Aceasta e metoda cea mai buna de a asfixia o intreprindere", explica Popescu.
Una dintre oportunitatile ratate a fost asocierea cu IBM pentru outsoursing. ITC urma sa primeasca contracte de la IBM si bani pentru renovarea spatiilor. Americanii aveau nevoie de un raspuns rapid, in sase zile.
Nu a venit si contractul a picat. Esecurile de colaborare sau asociere cu multe din firmele mari din industrie vor face ca la procesul de privatizare declansat acum, ITC sa fie ocolit de acestia, considera Popescu.
Pe langa amatorii de chilipiruri care se bazeaza pe sprijin politic, directorul crede ca ar mai putea fi atrase de privatizare si firmele din provincie care vor dori sa se implanteze in Capitala. Chiar daca exista obligativitatea mentinerii activitatii, directorul este convins ca aceasta este mai mult de natura teoretica.
In practica, se poate simula foarte bine pastrarea domeniului prin mentinerea catorva angajati pe respectiva activitate. ITC mai are acum 160 de angajati. Impreuna cu acestia, directorul va incerca sa pastreze traditia institutiei si se vor inscrie la procesul de privatizare. "Noi ne vom lupta pana la ultima picatura de energie", afirma Popescu.
