Framantarile din interiorul celor doua mari poluri dau tonul evolutiilor ulterioare pe scena politica, in ciuda activitatii unor partide si partidulete ce au pretentia, la randul lor, sa-si impuna punctele de vedere. In conditii normale, partidele mici n-ar avea nici o sansa sa se faca ascultate.

Dar speculeaza si ele, la randul lor, pe marginea jocului putere-opozitie, iar procentele acestora cresc sau scad in functie de scandalurile la ordinea zilei.

Odata cu lansarea invitatiei catre Ion Iliescu de a deveni oficial presedinte fondator al partidului, Geoana-Nastase-Mitrea au pierdut tot ceea ce au castigat la Congresul din aprilie 2005. Nu numai independenta fata de tatuk, ci si posibilitatea de a reorganiza si reinnoi partidul. Asistam acum la executarea unui dans tematic.

Nici Ion Iliescu n-ar prea pleca din PSD, nici Geoana-Nastase nu-l prea suporta. N-au insa incotro. Ciudat cum Iliescu este cel care de fapt a castigat, cu intarziere, Congresul. Nu este oficial inscaunat presedinte al partidului, dar neoficial i s-a oferit ocazia de a prelua PSD.

Pretextul unei mai bune colaborari intre conducerea aleasa in aprilie si fostul presedinte de dragul diferitelor segmente era tot ceea ce-i trebuia lui Ion Iliescu. De acum incolo stie ca i-a adus exact acolo unde dorea si ca, neavand incotro, juniorii vor trebui sa joace dupa cum le canta dumnealui.

Lista coruptilor din PSD, despre care tot spune Iliescu, neuitand sa ceara de fiecare data marginalizarea lor, isi are importanta ei in actualul context.

In vreme ce liderii PSD se straduiesc sa rosteasca pe micile ecrane cuvantul "unitate" de cat mai multe ori, in ciuda epistolelor veninoase si replicilor acide, imaginea Aliantei se degradeaza constant. Aici, cuvantul preferat pare a fi "scandal". Orice ar face, liderii PNL si PD nu reusesc sa se inteleaga intre ei.

Fiindca nu si-au dat seama la timp care sunt cauzele degradarii relatiilor dintre ei pentru a incerca stoparea conflictelor, au aparut sincope grave inclusiv in coalitia de guvernare. Inca putin si istoria CDR se va repeta.

Din pacate, suparatul premier Calin Popescu Tariceanu a tinut sa dea o replica dura partenerilor de guvernare care ii pica Legea bugetului pentru 2006 pe la comisii. I-a amenintat ca vor urma represalii din partea liberalilor. A spus ca el insusi va pune frana initiativelor colegilor de care ar putea sa nu mai fie interesat.

Care a fost aici greseala lui Tariceanu? S-a comportat bine in calitate de premier, dar a uitat ca este de asemenea si liderul coalitiei. S-a grabit sa-si faca treaba de prim-ministru si sa depuna bugetul pe 2006 la timp la Parlament. Dar a omis sa se consulte cu partenerii, pentru a armoniza impreuna cu ei prevederile legii.

Ar fi evitat accidente penibile pentru imaginea coalitiei, cum a fost cel de la Comisia de invatamant. Avea posibilitatea sa evite o izbucnire publica. Nu ar mai fi fost nevoit sa ameninte pentru ca PNL, PD, UDMR si PC ar fi stiut clar ce au de facut.

Presedintele Basescu a laudat realizarile Cabinetului Tariceanu, nu este prima data cand o face, dar asta nu inseamna ca premierul s-a achitat de toate obligatiile sale de sef al coalitiei. Cat despre dezlegarea liberalilor galagiosi... atat asteptau clampaii de serviciu: un semnal ca se pot desfasura in voie.

Avem deci doua comportamente politice diferite. Pesedistii se straduiesc sa puna capat conflictelor interne, sa actioneze uniti in jurul presedintelui, oricare ar fi acesta. Coalitia de guvernamant actioneaza ca si cum i-ar lipsi un conducator, un liant, un scop si o atitudine comuna in fata provocarilor.

Atat ale reformelor ce trebuie indeplinite, cat si ale opozitiei ce nu scapa nici o ocazie pentru a-si lansa criticile, intrigile...