Bulgaria este aspru criticata de catre autoritatile de la Strasbourg pentru interzicerea unui partid al etnicilor macedoneni. O decizie a CEDO permite acum recunoasterea acestei formatiuni, chiar daca numerosi bulgari condamna atitudinea separatista a acesteia.

Bulgaria a fost criticata saptamana trecuta ca a incalcat drepturile omului, dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis ca interzicerea unui partid politic de catre Curtea constitutionala bulgara a fost nejustificata.

Decizia in acest caz controversat este considerata un important reper in lupta impotriva refuzului Bulgariei de a recunoaste existenta unei minoritati etnice macedonene.

Curtea de la Strasbourg care solutioneaza cazurile de incalcare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului a atacat decizia Curtii constitutionale de la Sofia de a interzice partidul OMO Ilinden din orasul Pirin.

CEDO a declarat ca interzicerea incalca articolul 11 al Conventiei, care garanteaza dreptul la asociere.

Bulgaria, care a ratificat Conventia in 1991, este a doua tara europeana, dupa Turcia, care a primit o decizie de la Strasbourg in care era acuzata de incalcarea dreptului la asociere, prevazut in Conventia Drepturilor Omului.

Timp de peste 15 ani, institutiile bulgare au refuzat solicitarile unor grupuri din cateva judete sudice ale Bulgariei de a fi recunoscute ca etnici macedoneni si de a li se permite astfel sa formeze partide politice.

Solicitarile dateaza din 1990, cand mai multe grupuri de persoane care se identificau ca macedoneni, s-au unit sub numele de OMO Ilinden si au cerut inregistrarea asociatiei lor.

Dupa ce li s-a interzis inregistrarea oficiala, acestia si-au continuat activitatea, considerata ilegala si au fost acuzate de autoritati de periclitarea integritatii nationale prin solicitari separatiste.

Dupa un numar de incercari esuate de a se inregistra legal, un grup condus de Ivan Singartiyski in 1999 a inregistrat la Sofia Organizatia Macedonenilor Uniti Ilinden – Partid pentru Dezvoltare Economica si Integrare a Populatiei, OMO Ilinden Pirin.

Dupa o scurta perioada de existenta legala, in care partidul a obtinut doua posturi de primar in doua sate si trei membri ai consiliilor municipale din zonele Gotse Delchev si Razlog, un grup de 61 de deputati a emis o petitie catre curtea constitutionala in 1999, solicitand interzicerea partidului pe motivul ca acesta se baza pe un principiu etnic, lucru interzis prin lege.

Desi Curtea Constitutionala a evitat sa defineasca partidul OMO Ilinden Pirin ca fiind unul etnic, l-a declarat neconstitutional, bazandu-si verdictul pe rapoarte ale presei si ale Ministerului de Interne in care se vorbea despre solicitarile separatiste ale partidului, despre parerile comisiei juridice a Parlamentului, ale ministrului de Interne, ministrului Justitiei si ale Procurorului general.

Dupa cinci ani, Curtea de la Strasbourg pune autoritatile in fata unei dileme. Aceasta sugereaza ca, fie constitutia bulgara trebuie schimbata, fie ca decizia Curtii Constitutionale, una dintre cele mai inalte autoritati judiciare ale tarii, a interpretat-o gresit.

In timp ce nici una dintre cele doua parti nu acuza Constitutia, exista un schimb de opinii referitoare la o eventuala interpretare gresita a documentului fundamental.

Activistii pentru drepturile omului considera ca s-a comis un abuz, judecatorii aparandu-si decizia, afirmand ca institutia de la Strasbourg a emis un verdict incorect, posibil datorita lipsei de informare in legatura cu argumentele care au condus la emiterea deciziei Curtii constitutionale.

„Nu este nimic in neregula cu Constitutia... Curtea constitutionala a interpretat-o in mod arbitrar," a declarat Krasimir Kunev, reprezentant al Comitetului Bulgar de la Helsinki.

Nedelcho Beronov, presedintele Curtii Constitutionale, a acuzat prezentarea nesatisfacatoare a cazului in fata curtii de la Strasbourg.

Totusi, Ivan Singartiski, reprezentantul OMO Ilinden Pirin afirma ca nu a prezentat nici o noua dovada in fata Curtii drepturilor omului, reprezentantul guvernului, Milena Kotseva declarand ca toate documentele implicate in acest caz au fost traduse si prezentate la timp la Strasbourg.

Aceste declaratii evidentiaza atat complexitatea cazului, cat si cea a deciziei Curtii de la Strasbourg, pe care unii politicieni au catalogat-o drept „ridicola".

In emiterea deciziei, judecatorii au afirmat ca „nu a fost lipsit de ratiune sa suspecteze ca anumiti conducatori sau membri ai partidului aveau opinii separatiste si o agenda politica ce includea notiunea de autonomie a regiunii Pirin Macedonia, sau chiar separarea acesteia de Bulgaria."

Prin decizie s-a afirmat ca membrii OMO Ilinden Pirin au pretins ca regiunea Pirin, in care locuiesc cei mai multi membri ai partidului, nu facea parte din Bulgaria.

Pe de alta parte, tribunalul de la Strasbourg a considerat ca decizia de a interzice partidul a fost una extrema, deoarece liderii si membrii acestuia nu si-au exprimat vreo intentie de a recurge la acte de violenta sau la alte mijloace nedemocratice pentru a-si atinge scopurile.

„Oricat de socante si inacceptabile ar putea parea declaratiile liderilor si membrilor partidului in fata autoritatilor sau a majoritatii populatiei si oricat de neintemeiate ar fi solicitarile lor, nu era probabil ca acestia sa recurga la aceste acte."

„Faptul ca platforma politica a partidului era considerata ca fiind incompatibila cu principiile si structurile statului bulgar nu a facut-o incompatibila cu legile si principiile democratiei."

Un al doilea factor important implicat in decizia curtii de la Strasbourg a fost influenta publica neglijabila a OMO Ilinden Pirin, ceea ce a facut ca afirmatiile ca partidul ameninta siguranta nationala sa para exagerate.

Astfel de argumente nu ii influenteaza, insa, pe emitentii petitiei la Curtea constitutionala.

Krasimir Karakachanov, reprezentant al Organizatiei Revolutionare Interne Macedonene, VMRO, unul dintre deputatii care au semnat plangerea impotriva OMO Ilinden Pirin in 1999, a declarat ca isi mentine parerile anterioare.

„Exista dovezi ca OMO Ilinden Pirin este o organizatie separatista," a afirmat acesta. „Daca tribunalul european nu se poate informa mai in amanunt in acest caz si nu poate lua o decizie adecvata, atunci este o autoritate inutila."

Karakachanov a recunoscut, totusi, ca partidul nu obtinuse decat cateva sute de voturi si ca influenta sa politica este nesemnificativa.

Totusi, el a emis unele obiectii la adresa deciziei curtii de la Strasbourg, spunand: „Nu exista in lege termenul de „neglijabil". Exista fie incalcare a legii, fie lipsa incalcarii legii."

El a declarat, de asemenea, ca rezultatele slabe obtinute de partid la alegeri nu au fost un motiv pentru justificarea legalitatii existentei acestuia. „S-ar putea spune ca influenta politica a lui Hitler la primele alegeri a fost neglijabila, insa stim cu totii ce s-a intamplat mai tarziu," a spus Karakachanov.

Ivan Singartiyski a respins acuzatiile de separatism, „Este ridicol sa ne gandim la separatism in ziua de azi, iar acest lucru nu face parte din platforma partidului si nici din politica noastra," a afirmat acesta.

El recunoaste ca unii membri ai partidului ar fi putut exprima astfel de pareri in particular, dar spune ca nu au legatura cu agenda OMO Ilinden Pirin. „Tot ce vrem este sa participam in viata publica a Bulgariei, sa avem o reprezentare politica si sa primim aceleasi drepturi ca alte minoritati din aceasta tara."

Ca semnatara a Conventiei europene a drepturilor omului, Bulgaria va trebui sa respecte decizia acestui tribunal. „Desi nu este un semn bun pentru noi, va trebui sa ne conformam," a spus Nedelcho Beronov.

Singartiyski demareaza acum o noua campanie de inregistrare a partidului sau. Desi curtea nu poate refuza inregistrarea din aceleasi motive mentionate de Curtea constitutionala, el isi pastreaza pesimismul.

„Solicitarea noastra va fi iar amanata la nesfarsit si fara prea multe explicatii, asa cum s-a mai intamplat si mai demult," a spus Singartiyski.

Acesta a mai incercat sa inregistreze o noua organizatie in 2002, numita OMO Pirin, si dupa ce a fost refuzat si de catre tribunalul de la Sofia si de catre Curtea de apel, mai asteapta, inca, decizia curtii supreme.

El spera ca, dupa ce va deveni membra UE si dupa ce isi va revizui sistemul de justitie, Bulgaria va acorda o mai mare atentie la cazurile de incalcare a ceea ce el considera drepturi elementare ale omului.

Material realizat de Boryana Dzhambazova si Albena Shkodrova. Traducere de Lucian Gavril