Elena Udrea nu avea ce cauta la Cotroceni. Si a plecat. Premierul Tariceanu nu avea de ce sa-i dea telefon lui Botos. Trebuie sa plece. Daca nu o face singur, Basescu trebuie sa il convinga. Altfel, sa punem cruce „revolutiei portocalii".
Hai sa-i facem un hatir lui Tariceanu. Putem face o conventie cu premierul si accepta ca, de acum incolo, la Botos va telefona „Institutia Tariceanu", iar la partid cu prietenul Patriciu va vorbi „Calin". „Institutia" se va duce la Cotroceni si in forurile Coalitiei unde se va fali ca face anticipate.
La Snagov, „Calin", acompaniat de „Peter" si „Sorin", va decide ca nu mai e nevoie de anticipate. Dar schizofrenia nu va rezolva problema. Mai ales ca si acum „Calin" se incapatineaza sa spuna ca „Institutia Tariceanu" a actionat corect. Si avertizeaza ca va actiona la fel in situatii similare.
Asta ma duce la convingerea ca despartirea de Tariceanu e necesara si inevitabila. Cu cit mai repede deznodamintul, cu atit mai bine. Scandalul telefonului se adinceste si naruieste sperantele si ambitiile portocalii. Tocmai de aceea Basescu trebuie sa actioneze decisiv, cu toate consecintele. Dupa derapajul Udrea, sa ne readuca aminte ca este lider.
Vrem sa aflam acum, nicidecum la primavara, daca vom avea alt premier al Aliantei sau acelasi premier cu o majoritate PNL-PSD-PUR si cu Basescu si PD in opozitie.
Daca despartirea de Tariceanu nu se va produce, vom continua sa ne scaldam in minciuna si vom fi luati de prosti pe mai departe. Caci doar prostii pot inghiti argumentul premierului. Ca „dialog institutional" ar fi fost telefonul dat lui Botos in ce-l priveste pe Patriciu.
Asa „dialog institutional" avea si Iliescu, cind ii spunea lui Botos sa nu pice in vreo capcana in investigarea lui Tiriac jr. Si Nastase purta „dialoguri institutionale", unele nerusinat, in public, de la distanta, cum a fost atunci cind si-a dat cu parerea despre arestarea lui Tarau.
Tariceanu s-a inscris in traditia inaintasilor, fie numai si prin acest telefon despre soarta unui amic politic si de afaceri aflat la ananghie, poate chiar abuzat de procurori. Spre deosebire de Basescu, Tariceanu nu admite ca ar fi comis o eroare si ne anunta sarmant ca va continua astfel de „dialoguri institutionale", iar noi trebuie sa credem ca asa e bine.
Apoi, numai prostii pot inghiti declaratiile Cotrocenilor despre disputa. „Nu vad nici o criza", declara Traian Basescu. Restul lumii o vede. „Pretins conflict intre cele doua institutii", spune Adriana Saftoiu. Noi spunem ca trebuie transat.
Altminteri ne vom trezi din nou, peste trei luni, cu un Traian Basescu ce va recunoaste o alta „declaratie incorecta" oferita presei, deoarece a considerat „ca nu trebuia declansat un scandal politic". Iar linistea ce s-a asternut peste aceasta afacere, dupa intilnirea de ieri dintre Basescu si Tariceanu, este de rau augur.
„Stabilitatea", daca a fost ieri cistigata in culise, ii va transforma pe Botos si Lupascu, foste instrumente docile ale PSD, in arbitrii disputelor din sinul Aliantei.
De aceea, Traian Basescu trebuie sa arate ca este lider, chiar daca ii sta impotriva o mare parte a presei. Nu are dreptate cind spune ca „fiecare isi stabileste singur standardul de moralitate". Nu pentru asa ceva si-au pus pielea la bataie cei care au sustinut Alianta. Elena Udrea nu avea ce cauta la Cotroceni si a plecat.
Tariceanu nu avea de ce sa-i dea telefon lui Botos si va trebui sa ia calea Elenei Udrea. Altfel, sa-i punem cruce „revolutiei portocalii". Sa fim anuntati de Alianta: „Fratilor, a fost doar o razmerita inecata rapid in bani si «grupuri de interese»".
