Dintre cei doisprezece autori romani selectionati pentru "Les Belles Etrangeres", Cecilia Stefanescu este cea mai tanara. In plus, nu are decat o singura carte, "Legaturi bolnavicioase". Romanul a aparut in 2002, la Paralela 45, si a trecut, in mare, neobservat. L-a observat insa omul potrivit: Tudor Giurgiu, care l-a vazut ecranizat.
Filmul "Legaturi bolnavicioase" va avea premiera in luna februarie a anului viitor, chiar pe 14, avand in vedere ca este o poveste de dragoste si de prietenie. "Legaturi bolnavicioase" a fost reedita la Polirom si va aparea in Franta, la Edition Ph?bus.
Un nou roman al Ceciliei urmeaza sa apara la Polirom, "Intrarea Soarelui": un baietel gaseste cadavrul unei femei in subsolul unei locuinte. Din acel moment, copilul incepe sa-si vada viitorul.
Cecilia Stefanescu e o admiratoare a cinematografiei clasice, printre preferatii ei numarandu-se Truffaut si Bergman. Cinematografia romaneasca de astazi o dezamageste, pentru ca nu ii place sa i se explice realitatea. "Filmul trebuie sa-mi deschida capul, nu sa-mi explice realitatea, care nu are nevoie de explicatii".
E casatorita cu Florin Iaru, unul dintre liderii generatiei '80. Se consulta la scris, nu se deranjeaza si nici nu-si controbaiesc prin hartii. Ii place Salinger si Mircea Ivanescu. Ii pare rau ca acesta din urma nu este pe lista celor 12 care merg in Franta. Se bucura ca va vedea Parisul si ca va merge cu niste scriitori pe care ii admira foarte tare. "Ii pun pe toti pe aceeasi treapta".
Cecilia Stefanescu spera ca prezenta lor in Franta le va starni curiozitatea editorilor francezi asupra literaturii romane de astazi.
Cel mai mare stres legat de Franta este avionul. Mai precis, zborul cu avionul. A mai zburat si i-a fost frica. De altfel, Cecilia imi spune ca frica este cel mai mare dusman al ei. Totodata, recunoaste ca ii transforma viata intr-o aventura. Cand e acasa, ii e teama de gandaci. Pe strada, ii e teama de masini, de case-santier, din care se pot desprinde oricand caramizi, de caini.
Nu crede in succes sau, oricum, nu in succesul cartii sale. "Succes are un cantaret de muzica pop, care poate da lovitura. O carte nu poate sa aiba succes decat la un public de cel mult 2.000 de persoane. Poti sa ai si mai multi, dar depinde si de ce literatura scrii.
Daca vrei sa scrii literatura adevarata, atunci trebuie sa te resemnezi cu ideea ca nu o sa ai cititori prea multi, iar succesul poate fi descris in termenii astia: esti apreciat de cativa oameni a caror parere conteaza pentru tine, cartea se poate vinde in cateva sute sau, hai, mii de exemplare, si cu asta ai terminat-o".
"Legaturi bolnavicioase" a inceput sa se inchege pe timpul cenaclului lui Mircea Cartarescu, de la Facultatea de Litere, o literatura pentru prieteni: Sorin Ghergut, T.O. Bobe, Razvan Radulescu, Mihai Ignat, Doina Ioanid, Marius Ianus. "Incercam sa facem schimb de idei, sa ne construim o retorica personala, un stil.
Nu am avut o retorica comuna, fiecare incerca sa discute cu celalalt si sa-si defineasca stilul lui propriu". Cecilia Stefanescu pune accentul pe stil, se simte fascinata de cum se poate construi o realitate din cuvinte.
A inceput sa scrie provocata tot de o teama: teama celorlalti de temele mari. "Exista un fel de opozitie fata de marile teme ale literaturii, se discuta cu un oarecare dispret despre faptul ca scrii despre moarte, sau despre dragoste, sau despre unde venim-unde ne ducem. Asta m-a facut sa scriu o poveste de dragoste".
Povestea de dragoste din cartea Ceciliei Stefanescu este atipica: o poveste de dragoste, de prietenie, de tinerete, ale carei protagoniste sunt doua fete. Desigur, au fost persoane care au pus semnul de egalitate intre autoarea naratiunii si autoarea cartii.
"Surpriza placuta a fost ca nu au fost atat de multi cei care m-au confundat cu naratoarea, dar au existat destule interpretari si de genul asta, mai ales din partea unor critici de la care chiar nu ma asteptam". Pe Tudor Giurgiu nu il cunostea cand i-a propus sa faca un film dupa cartea ei. A fost sceptica la inceput.
S-a linistit cand a vazut ca au cam aceleasi gusturi la filme si la carti si aceleasi asteptari. A scris sase variante de scenariu. Pentru ultima varianta, s-a consultat cu Razvan Radulescu. O deranjeaza ca in literatura nu poti fi scriitor si atat. Daca esti femeie si scrii, atunci automat esti asociata cu alte femei care au scris.
"O discriminare care nu poate sa ne faca decat rau", spune Cecilia. "Toti criticii care vorbesc despre cartea mea ma pun in relatie cu alte autoare, niciodata cu autori. Nu vorbeste nimeni de ceilalti autori congeneri mie. Toata lumea compara autoarele intre ele. Ce poate fi mai discriminatoriu decat asta? Daca mai vorbim si despre literatura feminina, atunci am terminat-o.
Ma califica in vreun fel ca sunt o autoare de gen feminin? Asta nu imi ofera nici valoare si nici nu ma absolva de alte lucruri. Trebuie sa judecam relaxat, sa vorbim despre literatura in general, fie ca e ea buna sau proasta. Eu propun sa vorbim despre literatura celor care beau cafea de dimineata sau despre literatura celor care beau ceai de dimineata".
